Tragediile necunoscute ale industrializării forțate din România comunistă
Industrializarea forțată (crearea unei masive industrii grele într-un timp cât mai scurt) a fost una dintre politicile economice tipice ale regimurilor comuniste. Aceasta avea trei scopuri principale.
Economic vorbind însemna dezvoltarea bazei industriale și creșterea economiei naționale (ceea ce, rațional vorbind, nu era un lucru rău; însă aproape totul a fost ideologic, nu rațional în ceea ce privește industrializarea forțată). Din punct de vedere social și politic însemna crearea unei clase muncitoare robuste – principala susținătoare a regimului, conform teoriei marxist-leniniste. Nu în ultimul rând, aducerea unui mare număr de oameni dinspre zona rurală în orașe și încartiruirea lor în cartiere-dormitor special proiectate însemna o mai bună supraveghere a acestora de către poliția secretă, scrie Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), pe pagina de Facebook a instituției.
În România, procesul de industrializare forțată a început în 1948, după preluarea puterii depline de către comuniști. Modelul, evident, era cel sovietic: investiții masive în ridicarea industriei grele (metalurgie, construcții de mașini, petrochimie, industria energetică etc.) și investiții modeste în ramurile industriale de care ține nivelul de trai al populației (alimentară, bunuri de consum). Totul organizat în planuri cincinale. Planuri care rareori au fost realizate. În mare parte, industria grea a României a fost o gaură neagră, care a înghițit fonduri însemnate, fără a realiza indicatorii de plan fixați de „conducerea superioară de partid și de stat”. În plus, cele mai multe produse ale acestei industrii erau de proastă calitate, astfel încât partenerii externi le acceptau doar la prețuri, care, de multe ori, erau sub prețul de producție.
Cauzele acestei situații țineau atât de utilajele învechite, defectuos proiectate sau exploatate, cât și de acțiunea umană (nepăsarea, mâna de lucru slab școlarizată și calificată, uneori de-a dreptul prostia), care ducea la încălcarea gravă a normelor de utilizare a utilajelor și a normelor de protecție a muncii. Ca urmare au avut loc numeroase accidente de muncă, soldate cu distrugeri și pagube materiale, iar uneori, din păcate, chiar cu victime umane.
Conform unui document întocmit de Direcția a II-a (Contrainformații în domeniul economic), doar în 1975 și doar în industria metalurgică au avut loc 10 „evenimente” grave, ce s-au soldat cu 9 decese (inclusiv 2 specialiști din R.F.G.).
Bineînțeles, primul lucru la care s-au gândit securiștii a fost că accidentele puteau fi efectul unor sabotaje comise de „elemente dușmănoase”. Tot în logica securistă, cei care au întocmit raportul au găsit două motive majore ale accidentelor: informatorii din uzinele respective, care știau despre deficiențe, dar nu le-au raportat, respectiv ofițerii de securitate, care i-au avut în legătură și nu i-au instruit corespunzător.
MINISTERUL DE INTERNE
– Direcția a II-a –
32/AV/00133043/18 februarie 1976. –
STRICT SECRET
Exemplar nr. 9
DOCUMENTAR
În cursul anului 1975, în industria metalurgică au avut loc 10 evenimente mai deosebite, din care 4 explozii, 4 incendii, 2 avarii, soldate cu 9 victime omenești și importante pagube materiale.
În fiecare caz, cu ocazia efectuării cercetărilor, s-au folosit și mijloacele specifice muncii de securitate pentru a stabili dacă aceste evenimente nu sînt comise de unele elemente dușmănoase care ar fi putut profita de existența unor deficiențe sau abateri de la tehnologiile de lucru stabilite prin instrucțiuni în săvîrșirea unor acțiuni de diversiune sau sabotaj.
Avînd în vedere numărul mare de explozii și incendii, gravitatea lor, pentru a putea trage unele concluzii care să ducă la ridicarea eficienței activității de prevenire a unor asemenea evenimente, cît și pentru a se analiza dacă în obiectivele metalurgice de pe raza inspectoratelor nu sînt stări de pericol similare ce se impun a fi înlăturate și de care unele elemente ar putea profita în comiterea unor acțiuni de diversiune sau sabotaj, prezentăm împrejurările în care acestea s-au produs:
În ziua de 22 aprilie 1975, la secția de evaporare a Întreprinderii de alumină Oradea, a avut loc o explozie soldată cu moartea unui șef de echipă și rănirea a doi muncitori. Explozia s-a produs în timpul reviziei curente ce se efectua în cadrul secției respective, cu ocazia verificării interiorului unui recipient.
Conform instrucțiunilor privind întreținerea recipienților din secția evaporare pentru iluminarea interiorului lor, este interzis a se folosi surse de iluminare cu flacără deschisă sau posibilități de a provoca scîntei.
Cu toate acestea, victima în loc să folosească o lampă de iluminat antiexplozivă, pentru a verifica starea tehnică a recipientului a aprins un ziar care a inițiat explozia gazelor rezultate din spălarea recipientului cu soluție de acid sulfuric.
La 13 august 1975, în stația de gaz metan a Combinatului siderurgic Galați, defectîndu-se un regulator a crescut presiunea în conducte peste limitele admise provocînd o explozie urmată de incendiu. A fost oprită, pe timp de 8 ore, producția unor sectoare de bază ca: aglomerare, furnale, oțelăriile și cuptoarele adînci din cadrul secțiilor de laminare și altele, înregistrîndu-se pierderi materiale evaluate la 20 000 000 lei.
Cu ocazia cercetărilor, s-a stabilit că deși la această instalație au fost semnalate unele defecțiuni privind apariția unor zgomote suspecte în interiorul regulatoarelor, nerespectarea termenului de revizie, nu s-au întreprins măsuri de remediere în timp util, fapt ce a dus la agravarea situației, cum a fost cazul blocării tijei regulatorului de presiune respectiv care a condus la producerea exploziei. În ziua producerii evenimentului, unii salariați au absentat nemotivat din stație, iar în momentul sesizării creșterii presiunii în conducte, în stație se găsea un singur muncitor care nu putea manevra vanele fără a avea ajutorul a cel puțin încă unei persoane. Mai grav este faptul că stația de gaz metan deși este deosebit de vulnerabilă și în imediata apropiere a combinatului, nu era asigurată informativ, ceea ce a determinat să nu se cunoască aceste deficiențe pentru a ne aduce contribuția la prevenirea producerii lor.
La 3 septembrie 1975 în timpul încărcării cu fier vechi a cuptorului nr. 3 din oțelăria Combinatului siderurgic Hunedoara, s-a produs o explozie cauzată de un proiectil ce se afla în fierul vechi, eveniment deosebit, care putea avea urmări grave prin scoaterea din funcțiune a cuptorului pe o anumită perioadă și chiar cu victime omenești.
Din cercetările efectuate, a rezultat că fierul vechi în care se găsea și proiectilul în cauză, a fost colectat din sectorul agricol de către Întreprinderea de colectare și prelucrare a metalelor Ialomița - Călărași, care avea și obligația sortării și îndepărtării materialelor explozive sau dăunătoare (cauciuc, plumb, cupru etc.)
Acest sector nefiind asigurat informativ de către organele de securitate nu s-a cunoscut modul necorespunzător în care se execută operațiile de sortare și expediere a fierului vechi către oțelării, din care cauză nu a fost identificat nici proiectilul și predat organelor Ministerului Apărării Naționale pentru dezamorsare.
Din analiza efectuată asupra evenimentelor produse prin explozie, se desprinde concluzia că rețeaua informativă nu a fost prezentă în toate locurile și schimburile în care se desfășoară activitate de producție, unde pot să aibă loc stări de fapte negative ce pun în pericol securitatea oamenilor și instalațiilor. Totodată, rețeaua existentă nu a fost instruită în amănunțime asupra problemelor care prezintă interes atît în prevenirea infracțiunilor de diversiune, sabotaj, cît și a unor deficiențe ce prezintă pericol în exploatarea utilajelor, de care pot profita elementele dușmănoase în comiterea de acțiuni.
La data de 27 mai 1975 la Combinatul siderurgic Galați, după terminarea probelor de insuflare cu oxigen în convertizorul nr. 2 aflat în faza finală de montaj, oțelăria nr. 2, o grupă de șase muncitori zidari a intrat în convertizor pentru începerea căptușirii lui cu material refractar. În așteptarea materialelor și a sculelor, un muncitor a încercat să-și aprindă țigara în mediul de oxigen inițiand un incendiu, iar alți doi salariați încercînd să-l salveze, au fost cuprinși și ei de flăcări. Cele trei persoane au decedat în urma arsurilor căpătate. Incendiul a fost posibil datorită nerespectării unor norme tehnice privind lucrul în mediu de gaze periculoase. În primul rînd, avînd în vedere că oxigenul este mai puțin miscibil convertizorul trebuia „aerisit” (golit de oxigen). În al doilea rînd, muncitorii respectivi nu au fost prelucrați cu privire la periculozitatea locului unde își vor desfășura activitatea, nu li s-au ridicat chibriturile înainte de a intra în acest mediu.
Tot la Combinatul siderurgic Galați, în data de 3 septembrie 1975, cu ocazia unor probe de funcționare a electrofiltrelor de degudronare din secția cocso-chimică, doi specialiști vestgermani din partea firmei furnizoare au executat o manevră greșită producînd un incendiu, soldat cu moartea celor doi specialiști și a unui maistru român. Deși rețeaua informativă a semnalat periculozitatea ce o prezintă manevrele prin care se dă posibilitatea amestecării gazelor din cocsărie cu aerul, nu a fost instruită astfel, încît să ne comunice operativ sau să intervină în mod direct, cînd constată intenția de a executa o asemenea manevră. Astfel, hotărîrea specialiștilor vestgermani de a verifica instalația în timpul funcționării ei nu a fost împiedecată și în această împrejurare nu s-a prevenit un eveniment soldat cu victime omenești.
La 25 noiembrie 1975 în Întreprinderea industria sîrmei Cîmpia-Turzii, au avut loc două incendii la instalațiile electrice și de acționări ale laminorului nr. 3 care au distrus aparatură în valoare de 350 000 lei și s-au înregistrat pierderi în producție de 12 000 tone sîrmă laminată. Cu ocazia cercetărilor efectuate, s-a stabilit că primul incendiu a fost generat de un scurtcircuit la un contactor de tip IOR 1500 V. Comparîndu-se schema electrică cu proiectul de execuție, a rezultat că contactorul în cauză trebuia să fie de un alt tip și anume R 500 V. Al doilea incendiu a fost generat de supraîncălzirea unei rezistențe adiționale de 180 ohmi montată în circuitul primar al transformatorului de impulsuri de la tiristori, care a aprins carcasa de material plastic.
Prin măsurile informativ-operative întreprinse, s-a stabilit că încă din timpul punerii în funcțiune a instalațiilor electrice de la laminorul nr. 3, în prezența specialiștilor străini care acordau asistență tehnică, s-au produs 10 topiri ale carcasei mai sus menționate și deși instalația era în termen de garanție, de către conducerea tehnică a întreprinderii și specialiștii institutului de proiectări IPROLAM București, nu s-a acționat pentru a determina firma furnizoare să soluționeze tehnic această deficiență. Menționăm că transformatori de impulsuri cu carcase de material plastic se găsesc și la celelalte întreprinderi din industria metalurgică, deși practica a demonstrat necesitatea înlocuirii lor cu carcase metalice. S-a mai constatat că deși prin ordinul ministrului industriei metalurgice nr. 60/1974 s-a prevăzut introducerea instalațiilor de avertizare a incendiilor la partea electrică, aceasta nu era montată, deficiență ce ni se semnalează și la gospodăriile de cabluri, camere cu aparatură de automatizare și altele de la toate obiectivele metalurgice.
La 18 decembrie 1975 în uzina cocso-chimică din cadrul Combinatului siderurgic Galați, s-a declanșat un incendiu la benzile transportoare de cărbuni, în urma cărui fapt acestea au fost scoase din funcțiune și distruse împreună cu construcția metalică și instalația de forță și iluminat aferente, iar combinatul a rămas practic fără posibilitatea de a fi alimentat cu cărbune din exterior, creîndu-se astfel blocarea a 658 vagoane cu cărbuni. Din cercetările efectuate de către organele noastre, a rezultat că vagoanele care transportă cărbune pentru combinat, sînt culbutate în stația Cătușa apoi cărbunele este preluat de benzile transportoare pînă la stația de alimentare, de unde este dirijat în diferite zone ale depozitului descoperit. În cazul că pe pereții și podeaua vagoanelor rămîne cărbune înghețat sau umed, vagoanele sînt introduse în tunelele de dezgheț unde sub acțiunea radianților cu gaz metan este uscat și trimis la reculbutare. În executarea acestor operații au avut loc grave încălcări ale regimului de lucru care au creat condițiile de producere a evenimentului. Astfel, ultimul material ce a trecut pe bandă, a fost cărbunele reculbutat cu granulația de 0-3 mm din 21 vagoane ce au fost ținute în tunelele de dezgheț nesupravegheate peste 9 ore și sub acțiunea radianților laterali și superiori față de prescripțiile tehnologice date de proiectant care prevăd ca în cazul dezghețului vagoanelor cu cărbuni să se folosească numai radianții laterali pe o perioadă de timp de cel mult 3-4 ore sub strictă supraveghere. În aceste condiții, s-au format cuiburi de foc din cărbune aprins care apoi a fost culbutat pe benzile de transport provocînd în prima fază aprinderea benzii de cauciuc în mai multe locuri, iar apoi focul s-a dezvoltat în mod violent prin aprinderea prafului de cărbune de pe planșeul și pereții tunelului benzilor de transport, fiind favorizat de tirajul puternic existent în tunel.
S-a constatat că rețeaua informativă nu a fost corespunzător instruită spre a ne sesiza stările de pericol din acest sector, neexistența unor instrucțiuni de folosire a acestor instalații, precum și urmările ce le pot avea asupra bunei desfășurări a procesului de producție din combinat. Atît despre lipsa unor instrucțiuni tehnologice, abaterile de la disciplina de producție din sectorul tunelelor de dezgheț, cît și despre pericolul ce-l prezintă necurățarea de praful de cărbune a tunelelor benzilor de transport, rețeaua informativă nu a făcut nici o semnalare care, prin măsurile de exploatare și-ar fi putut aduce aportul la prevenirea acestui eveniment.
Analizînd împrejurările în care s-au produs incendiile în cursul anului 1975 în industria metalurgică, rezultă că majoritatea s-au declanșat la utilaje și instalații aflate în revizii tehnice, reparații, puneri în funcțiune. În toate cazurile rețeaua informativă cunoștea despre existența deficiențelor care au concurat la producerea incendiilor respective, însă nefiind instruită corespunzător, nu le-a semnalat în timp util. Totodată, ofițerii nu au fost suficient documentați în ceea ce privește specificul fiecărui loc de muncă din obiectivul de care răspunde pe linia muncii de securitate, pentru a cunoaște ce evenimente pot avea loc în cazul nerespectării unor norme tehnologice și astfel să dirijeze rețeaua informativă în mod corespunzător pentru prevenirea lor. Astfel, în cercetarea evenimentelor s-au constatat abateri grave de la normele de exploatare a instalațiilor și utilajelor, normele de protecția muncii, neglijențe în îndeplinirea sarcinilor de serviciu, aspecte care dacă ar fi fost cunoscute în timp util, s-ar fi putut întreprinde măsuri de prevenire.
Față de cele prezentate mai sus, este necesar ca în activitatea de prevenire desfășurată de ofițerii de contrasabotaj ce lucrează în ramura industriei metalurgice, să se aibă în vedere și următoarele probleme:
• planurile de căutare a informațiilor să fie completate cu măsuri specifice fiecărui obiectiv metalurgic, care să ducă la cunoașterea deficiențelor ce pot concura la producerea unor evenimente, avîndu-se în vedere îndeosebi dacă acestea nu sînt generate de elemente dușmănoase;
• rețeaua informativă să fie instruită cu probleme concrete din sectoarele în care își desfășoară activitatea, pentru a ne sesiza existența unor stări de fapte negative care ar putea genera evenimente cu urmări grave și de care elementele dușmănoase ar putea să profite în comiterea acțiunilor de diversiune sau sabotaj;
• în cazurile în care în mod repetat sînt încălcate unele norme tehnologice; de tehnica securității muncii; nu sînt efectuate reviziile utilajelor, sînt exploatate sub stare de pericol etc., să fie stabilite persoanele ce se fac vinovate, iar prin măsurile informativ-operative ce se întreprind să se urmărească clarificarea poziției lor față de interesele economiei naționale;
• o deosebită atenție se va acorda supravegherii informative în perioadele de revizii, reparații, puneri în funcțiune a diferitelor instalații și utilaje; dacă se folosesc provizorate; manipularea, transportul, depozitarea, folosirea materialelor explozive; respectarea normelor privind asigurarea condițiilor de lucru în locuri unde este posibilă prezența gazelor explozive sau toxice; se vor stabili persoanele vinovate și care este mobilul activității necorespunzătoare pe care o desfășoară;
• pentru lichidarea unor stări de pericol, să se coopereze mai intens cu organele de miliție și să fie antrenate organele de protecția muncii, ISCIR, I.G.S. care dispun de suficiente posibilități de înlăturare a deficiențelor semnalate.
Foto sus: Aspect din timpul vizitei conducătorilor de partid şi de stat la Uzina Metalurgică Iaşi (© „Fototeca online a comunismului românesc”, cota: 95/1966)
Mai multe pentru tine...
