Mitul industriei comuniste, contrazis de cifrele economice ascunse publicului de regimul Ceaușescu
Discursul nostalgic idealizează adesea industria din perioada comunistă, prezentând-o ca pe o epocă de aur a independenței economice, în care România producea de toate, de la agrafe la avioane. În realitate, succesul raportat de propaganda regimului Ceaușescu a fost o iluzie contrazisă grav de cifrele economice ascunse publicului.
Modelul comunist s-a bazat pe industria grea și petrochimie, dezvoltate disproporționat și fără o logică a pieței. România importa materie primă pe valută forte (petrol, minereuri) și exporta produse finite ieftine sau de slabă calitate, adesea în pierdere, doar pentru a raporta îndeplinirea planului cincinal. De exemplu, prelucrarea țițeiului în combinate mamut aducea pierderi nete la fiecare tonă, procesul fiind un generator masiv de „muncă în zadar”, scrie Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), pe pagina de Facebook a instituției.
După refuzul lui Nicolae Ceaușescu de a mai contracta credite externe în anii '80, modernizarea fabricilor a fost aproape complet oprită. Tehnologia a rămas blocată la nivelul anilor '60-'70. Pentru a menține în funcțiune mastodonții industriali energofagi, regimul a recurs la raționalizarea drastică a resurselor energetice destinate atât populației cât și… întreprinderilor. Există rapoarte ale Securităţii care semnalau, de exemplu, compromiterea șarjelor în turnătorii deoarece se întrerupea (programat sau nu) alimentarea cu curentul electric. Energia electrică și termică au fost tăiate pentru cetățeni, totul pentru a alimenta uzine care produceau, în cel mai bun caz, stocuri nevândute de mărfuri.
Documentul pe care îl prezentăm, din toamna anului 1989, oferă o perspectivă sumbră asupra colapsului economic structural care afecta marile platforme industriale din România comunistă, chiar în ajunul prăbușirii regimului. Principala problemă identificată de organele de securitate este degradarea accentuată a stării de spirit în rândul muncitorilor, fenomen declanșat direct de neajunsurile materiale zilnice și de scăderile drastice ale veniturilor, cauzate la rândul lor de neîndeplinirea sistematică a planului impus de la nivel central. Documentul scoate la iveală un cerc vicios al ineficienței economice, în care uzinele de renume, în cazul de faţă Întreprinderea de Autocamioane Brașov, erau complet paralizate din cauza blocajelor masive apărute pe lanțul de aprovizionare.
Relațiile de colaborare pe orizontală dintre întreprinderi erau complet disfuncționale, astfel că lipsa materiilor prime esențiale, a componentelor tehnice, a vopselelor, anvelopelor sau pieselor metalice speciale dintr-o fabrică bloca activitatea tuturor celorlalte unități dependente. Acest efect de domino submina grav capacitatea de producție pentru piața internă și anula livrările destinate piețelor externe. Un alt aspect critic relevat este practica raportărilor false în documentele oficiale, o încercare disperată a conducerilor de a masca realitatea economică dezastruoasă în fața ministerelor și centralelor industriale.
Din cauza lipsei sprijinului de la centru și a fondurilor pentru salarii, întreprinderile acumulau datorii uriașe, devenind incapabile să își onoreze exporturile planificate sau să recupereze bunurile deja declarate fictiv ca fiind realizate în perioadele anterioare. În final, presiunea nerealizărilor economice se răsfrângea direct asupra personalului muncitor, generând o stare profundă de nemulțumire generalizată din cauza diminuării constante a retribuțiilor, un indicator clar al fragilității regimului politic socialist care se îndrepta rapid spre un deznodământ inevitabil. (A.C.N.S.A.S. D 1907, vol. 1)
Nr. 02258
din 30.09.1989
S E C R E T
N O T Ă
Din datele și informațiile pe care le deținem rezultă că starea de spirit în rândul personalului muncitor de la Întreprinderea de Autocamioane Brașov continuă să fie necorespunzătoare determinată, în principal, de nerealizarea lună de lună a sarcinilor de plan și a fondului de retribuție, ca urmare a persistenței deficiențelor în aprovizionarea tehnico-materială. Astfel:
Deși planul la producția marfă pe primele 8 luni ale anului a fost raportat ca realizat în proporție de 93 %, nici până în prezent întreprinderea nu a reușit să recupereze cele 648 bucăți autovehicule (din care 114 buc. pentru export), precum și cele 50 C.K.D.-uri export China, raportate ca realizate în lunile anterioare.
Din planul lunii septembrie de 2.065 bucăți autocamioane, autogașiuri și autotractoare, până la data de 27 septembrie a.c. au ajuns în parcul de livrări la beneficiari doar 124 bucăți, alte 745 bucăți fiind în diverse faze de execuție, conducerea întreprinderii preliminând o realizare totală până la sfârșitul lunii doar de 1100 bucăți. În ce privește planul la export, în valoare de 13.013 mii ruble, compus numai din piese schimb și componente (întreprinderea neavând comenzi de autocamioane) din care s-a raportat o realizare în primele două decade în proporție de 60 %, în realitate până în prezent nu s-a realizat decât 0,04 %.
Cauza principală care a condus la această stare de lucruri este lipsa de materii prime și materiale de la întreprinderile colaboratoare. De exemplu, baza tehnico-materială asigurată în luna septembrie pentru producția de export nu este suficientă nici pentru finalizarea fondului de marfă din luna august, raportat ca realizat.
Situații deosebite pe această linie se înregistrează la oțelul pătrat 56 x 56 înalt aliat 41 MoC 11 X și profilul de jantă X 20 MUST 34-2 de la Întreprinderea „Laminorul” Brăila, oțeluri rotunde de 80 și 85 mm de la Combinatul Siderurgic Reșița, anvelope de la „Danubiana” București și Întreprinderea de anvelope Florești, grund 7003 A și 5630 de la „Policolor” București, email roșu, verde și negru de la „Azur” Timișoara, furtune de la C.A.T.C. Pitești și Jilava, precum și amortizoare de la Întreprinderea Mecanică Reșița.
Față de această stare de fapt, conducerea întreprinderii își exprimă îngrijorarea deoarece a făcut intervenții la centrală și ministerul de resort, fără a primi sprijin, fondul de retribuire pentru personalul muncitor pe luna în curs neputând fi asigurat în condițiile în care întreprinderea a mai primit, cu aprobarea centralei, 17 milioane lei pentru acoperirea fondului de salarii pe lunile anterioare.
Aspecte asemănătoare se înregistrează în continuare și la Întreprinderea „Electroprecizia” Săcele, care, din planul pe luna septembrie, în valoare de 160 milioane lei, a realizat până la 28.09 a.c. doar 37 %.
Situații mai deosebite sunt la secțiile a III-a/A, alternator-delcou, care a realizat doar 24,25 % din plan, a III-a/B demaroare - 35 %, secția I motoare electrice și polizoare - 38 %, a IV-a aparataj electric - 40 %.
Aceasta se datorează neasigurării unor materii prime și materiale, astfel: din necesarul de 125 tone cupru, întreprinderii i-au fost repartizate doar 50 tone; aluminiu necesar 50 tone, repartizate 10 tone; argint, necesar 42 kg., repartizate 5 kg. Lipsesc de asemenea unele componente cum sunt: circuite flexibile (furnizor I.P.R.S. Băneasa, care din 8000 buc. contractate a livrat doar 50 %), componente electronice (furnizori I.P.R.S. Băneasa și „Electronica” Curtea de Argeș, livrate 50 %), contacte wolfram nesosite din import.
Este afectat negativ și planul la export pe luna septembrie, astfel: din cele 6500 motoare electrice export R.D.G. (în valoare de 459 mii ruble) se vor putea realiza doar circa 2300 buc., din lipsa conductorilor de bobinaj; pe relația DC (plan 417 mii dolari), nu se vor putea realiza 1800 și respectiv 1200 buc. polizoare pentru partenerii din Thailanda și Olanda, iar alte contracte la polizoare și motoare electrice nu vor putea fi onorate integral, din lipsa conductorilor bobinaj, contacte de argint, condensatori, întrerupătoare bipolare și altele.
O situație similară se înregistrează și la Întreprinderea Tractorul Brașov unde din planul de 765 milioane lei pe luna septembrie a.c. se estimează realizarea a numai 550 milioane lei, fapt ce va atrage diminuarea fondului de retribuire și, implicit, menținerea unei stări de spirit necorespunzătoare în rândul personalului muncitor.
Principalele impedimente în realizarea integrală a planului sunt legate de lipsa unor materii prime, materiale și componente din colaborarea pe orizontală din care mai semnificative sunt cele 33 buc. motoare destinate echipării tractoarelor S.1501 – export U.R.S.S. – și 23 buc. autoșasiuri pentru combine care nu au fost livrate până în prezent de către Întreprinderea de Autocamioane Brașov, cele 29 tone vopsele de diferite calități și 12,4 tone grund, nelivrate de Întreprinderea „Azur” Timișoara și respectiv „Policolor” București, precum și cele 1325 buc. pompe de injecție și peste 7000 buc. injectoare ce nu au fost livrate încă de către I.M.F. Sinaia.
Totodată, din necesarul de 2870 buc. cilindri hidraulici, I.M.H. Galați a livrat până în prezent numai 979 buc., din cele 226 buc. scarificatoare de la Întreprinderea Metalurgică Buzău s-au primit doar 53 buc., iar Întreprinderea de Radiatoare Brașov a livrat numai 1377 buc. radiatoare din cele 6500 buc. ce trebuiau livrate pe luna septembrie.,
Foto sus: Nicolae și Elena Ceaușescu la expoziţia de la Întreprinderea de Autocamioane Brașov, la 1 noiembrie 1977 (© „Fototeca online a comunismului românesc”, cota: 171/1977)
Mai multe pentru tine...
