Moștenirea arhitecturală a lui Iancu de Hunedoara
Moștenirea lui Iancu de Hunedoara nu se rezumă doar la câmpul de luptă. Ea poate fi descoperită și astăzi în monumentele pe care le-a ctitorit, reconstruit sau sprijinit, mărturii ale rolului său de mecena și constructor, dar și ale importanței pe care a acordat-o fortificațiilor și reședințelor sale.
Cea mai cunoscută realizare legată de numele său este, fără îndoială, Castelul Corvinilor (foto sus), una dintre cele mai impresionante construcții gotice din Europa de Est și simbol al familiei de Hunedoara, scrie Muzeul Castelul Corvinilor, pe pagina de Facebook a instituției. Dezvoltarea și transformarea castelului într-o reședință nobiliară și fortificată de mare amploare sunt strâns legate de Iancu de Hunedoara și de perioada sa de maximă afirmare politică și militară.
La Timișoara, Iancu de Hunedoara a reconstruit și extins, după anul 1443, Castelul Huniade, transformându-l într-o importantă reședință fortificată. Deși nu este ctitorul inițial al castelului, numele său rămâne strâns legat de istoria și dezvoltarea acestui monument. Astăzi, Castelul Huniade găzduiește secțiile de Istorie, Arheologie și Științele Naturii ale Muzeului Național al Banatului.
În Baia Mare se păstrează Casa lui Iancu de Hunedoara, cunoscută și sub numele de Casa Elisabeta, una dintre clădirile istorice reprezentative ale orașului. Potrivit tradiției istorice, construcția a fost ridicată în 1446 de Iancu de Hunedoara pentru soția sa, Elisabeta Szilágyi, și a fost finalizată în 1490, în timpul domniei fiului său, regele Matia Corvin.
Construcția, inițial fortificată, era una impozantă pentru epoca sa. Deși a suferit modificări de-a lungul timpului, clădirea păstrează și astăzi elemente arhitecturale care amintesc de perioada medievală. În prezent, are o destinație culturală, fiind asociată unor expoziții dedicate istoriei, artei, folclorului și mineralogiei.
Tot în Baia Mare se află Turnul Ștefan, un alt monument legat de inițiativele edilitare și religioase ale epocii lui Iancu de Hunedoara. Construcția sa a început după 1446 și a fost finalizată după moartea lui Iancu, în anul 1468, în timpul lui Matia Corvin. Turnul are o formă prismatică, cu bază pătrată, și o înălțime de aproximativ 40 de metri. La parter se află o încăpere largă, acoperită cu bolți ogivale, iar pe peretele vestic se păstrează o frumoasă rozetă gotică.
De numele lui Iancu de Hunedoara sunt legate și alte edificii religioase și fortificații medievale. Printre acestea se numără mănăstirea romano-catolică din Teiuș, mănăstirea franciscană de la Șumuleu Ciuc și cetatea Șiria, monumente care completează imaginea unei epoci în care apărarea teritoriului, credința și prestigiul nobiliar se regăseau adesea în marile construcții medievale.
Privite împreună, aceste monumente oferă o perspectivă asupra unei alte dimensiuni a personalității lui Iancu de Hunedoara: aceea de constructor, ctitor și protector al patrimoniului medieval.
Fiecare dintre aceste edificii face parte din povestea unuia dintre cei mai importanți oameni de stat și comandanți militari ai Evului Mediu european, iar zidurile lor păstrează și astăzi memoria unei epoci în care familia de Hunedoara și-a afirmat locul în istoria Europei.
Bibliografie:
Mureșan, Camil, Iancu de Hunedoara, București, 1968.
Ursu, Viorica; Ursu, Traian, Historical Monuments in Baia Mare: Muzeul Maramureșului.
Opriș, Mihai, Timișoara. Monografie urbanistică, București, 1987.
Mai multe pentru tine...
