Iancu de Hunedoara și relațiile sale cu Țara Românească și Moldova

Iancu de Hunedoara a menținut relații strânse cu Țara Românească și Moldova, încercând să le integreze într-un sistem regional de apărare împotriva expansiunii Imperiul Otoman. Datorită poziției lor strategice, cele două principate funcționau ca state tampon între Europa creștină și Imperiul Otoman.

Relațiile cu Țara Românească

În Țara Românească, influența lui Iancu de Hunedoara a fost directă și puternică. Acesta a intervenit militar în luptele pentru tron, sprijinind domni favorabili politicii antiotomane și alianței creștine, precum Basarab al II-lea, Vladislav al II-lea și Vlad Țepeș, scrie Muzeul Castelul Corvinilor, pe pagina de Facebook a instituției.

În martie 1442, în contextul victoriei de la Sântimbru și al chemării lui Vlad Dracul la Poartă, Basarab al II-lea a ocupat tronul Țării Românești. În toamna aceluiași an, otomanii au trimis o oaste condusă de Sehabedin pentru a-l înlătura. Neputând rezista singur, Basarab s-a retras spre munți, așteptând sprijinul lui Iancu de Hunedoara. Intervenția acestuia, alături de oștile muntene, a dus la victoria de pe râul Ialomița (2 septembrie 1442).

Basarab al II-lea a fost înlăturat în anul următor de Vlad Dracul, care a devenit pentru o perioadă un aliat important al taberei creștine. Forțele acestuia au contribuit semnificativ la campaniile antiotomane conduse de Iancu, inclusiv în Campania cea lungă și la Bătălia de la Varna.

Înfrângerea creștinilor la Varna și reținerea lui Iancu de către oamenii lui Vlad Dracul au deteriorat relațiile dintre cei doi. Totuși, în septembrie 1445, a avut loc o reconciliere, concretizată printr-un nou tratat de alianță. Ruptura definitivă s-a produs în 1447, când Vlad Dracul a fost înlăturat în urma campaniei lui Iancu în Valahia. La 4 decembrie 1447, de la Târgoviște, Iancu s-a intitulat „voievod al părților transalpine”.

Ulterior, Iancu l-a sprijinit pe Vladislav al II-lea (1447–1456). Relațiile inițiale au fost foarte bune, acesta participând la campania din Serbia (1448) și contribuind la medierea păcii de la Adrianopol (1451). După Cucerirea Constantinopolului de către Mehmed al II-lea, contextul politic s-a schimbat, iar Vladislav al II-lea s-a îndepărtat de politica antiotomană.

În aceste condiții, Iancu a sprijinit urcarea pe tron a lui Vlad Țepeș, care a reluat lupta împotriva otomanilor. Prin aceste intervenții, Iancu de Hunedoara a încercat să transforme Țara Românească într-un aliat stabil în sistemul regional de apărare.

Relațiile cu Moldova

În Moldova, influența lui Iancu de Hunedoara a fost mai redusă și predominant diplomatică, din cauza influenței exercitate de Regatul Poloniei.

Iancu a intervenit în conflictele interne și a sprijinit domni precum Petru al II-lea al Moldovei, Bogdan al II-lea și Alexăndrel.

La începutul anului 1448, Iancu și Petru al II-lea au încheiat un tratat de alianță, prin care domnul Moldovei recunoștea suzeranitatea Ungariei și promitea cedarea cetății Chilia. Alianța a fost consolidată prin căsătoria lui Petru al II-lea cu o soră a lui Iancu.

După moartea lui Petru al II-lea, Iancu l-a sprijinit pe Bogdan al II-lea, tatăl lui Ștefan cel Mare. Între aceștia au fost încheiate două tratate de alianță (11 februarie și 5 iulie 1450), prin care Bogdan se angaja să-l sprijine pe Iancu în toate acțiunile sale.

După asasinarea lui Bogdan al II-lea în 1451, la Reuseni, de către Petru Aron, au izbucnit noi lupte interne. În cele din urmă, tronul a fost ocupat de Alexăndrel, care, în 1453, a încheiat un tratat de alianță cu Iancu de Hunedoara, reafirmând loialitatea față de acesta și consolidând legăturile politice și dinastice.

Prin aceste alianțe, Iancu urmărea limitarea influenței poloneze și menținerea Moldovei în sfera de influență a Ungariei.

Iancu de Hunedoara a avut un rol esențial în politica Europei de Est în secolul al XV-lea. Prin intervenții militare și diplomatice, el a influențat decisiv evoluția politică a Țării Românești și Moldovei, încercând să creeze un sistem regional de apărare împotriva expansiunii otomane.

_{Foto sus:
Statuia lui Iancu de Hunedoara în Buda, opera sculptorului de István
Tóth (© Thaler Tamas / Wikimedia
Commons)}