Minereul de fier, metalurgia și coșmarul reprezentat de plata datoriei externe
Regimul comunist de la București a decis că trebuie să fie realizată industrializarea rapidă a lagărului înființat cu începere din 1944 și s-a decis construirea unui combinat metalurgic la Galați, modelul imitat fiind reprezentat de construcția stalinistă de la Magnitogorsk. Decizia ar părea să fie corectă pentru ca masele de oameni să aibă locuri de muncă bine plătite, dar a fost o adevărată piatră de moară pentru economia planificată.
Orașul de la Dunăre nu dispunea de pic de resurse și a trebuit să se treacă la importuri masive, ceea ce a dus la creșterea datoriei externe, mărfurile venind pe baza unor plăți în valută forte. Numai în anul 1980 au sosit 15.980.000 t de minereu de fier. Erau activități deosebit de costisitoare prin faptul că sosea de departe și a trebuit să fie achitat transportul ce nu era deloc ieftin. România a ajuns să fie datoare vândută creditorilor externi și Nicolae Ceaușescu a decis că trebuie să fie plătită toată datoria externă în cât mai scurt timp. S-a luat măsuri pentru reducerea consumului de alimente și chiar pâinea a ajuns pe cartelă. Se dorea să se obțină grâu pentru export.
Ideea părea să fie bună în teorie, dar tot chinul populației a fost provocat de menținerea în funcțiune la capacitate a combinatului gălățean. Au fost aduse numai în anul 1985 15,27 milioane de tone de minereu de fier și plățile făcute au prelungit chinul populației.
Se poate spune de către un adept al vechiului regim că minereul de fier era ieftin și n-ar fi afectat balanța de plăți a României socialiste în mod copleșitor. Problema era că produsele finite erau prea ieftine în raport cu cheltuielile și nu se obținea un flux de dolari care să contribuie la o înflorire a patriei socialiste și la hrănirea populației. Din păcate, oțelul se obține prin realizarea de temperaturi ridicate și erau necesare alte importuri. În 1985, au sosit 6,0485 milioane de tone de cărbune, mult mai mult decât cele 3.949 milioane de tone din 1980. Combustibilul solid trebuia să fie prelucrat pentru a se ajunge la nivel de cocs și procesul era costisitor. S-a recurs la aducerea directă de cocs și masa totală a fost de 1,8977 milioane de tone. Furnalele de la Galați erau adevărate găuri negre pentru economia planificată.
Oțelul obișnuit nu avea valoare dacă nu era aliat și România socialistă era obligată să importe metalele necesare. Au sosit în 1985 101.400 t de minereu de crom și 225.000 t de minereu de mangan, cantități mai mari decât cele de din 1980. Au fost aduse și lingouri de nichel cu o masă de circa 10.900 t, tot mai mult în raport cu anul de început al recesiunii de tip socialist. Datele statistice publicate în Anuarul statistic al Republicii Socialiste România 1986 demonstrează cât de mult a investit partidul unic în industria metalurgică, sector economic ce avea destinație strategică și mai puțină legătură cu eficiența financiară, nivelul de trai și progres tehnologic.
Datoria externă n-a mai fost plătită suficient de repede și chinul populației a fost menținut până-n primăvara anului 1989. Poporul consideră că a fost o mare realizare a regimului această achitare a sumelor datorate străinilor, dar a apărut o problemă în interpretarea maselor. Restricțiile alimentare au fost menținute până la căderea regimului totalitar. Oare de ce? Nici măcar istoricii nu explică politica dură a autorităților de la București.
Populația a fost torturată doar în vederea menținerii unei industrii ce era ridicată pe baza ideilor venite de peste Prut în timpul lui Stalin. Totul se făcea la ordinele Moscovei, dar istoricii au inoculat ideea unei independențe față de centrul de putere roșu. Nicolae Ceaușescu a făcut totul pentru cauza comunismului și n-a fost interesat de poporul român și de evoluția acestuia. A vrut doar să aibă mase de oameni care să muncească și să lupte pentru realizarea visului de cucerire a întregii planete. Războiul din Ucraina este doar o palidă realizare a ceea ce ar fi urmat dacă se dădea ordinul de începere a luptelor.
Foto sus: Nicolae Ceaușescu (© „Fototeca online a comunismului românesc”)
Mai multe pentru tine...
