Dinică, Moraru și Iordache într-un „team building” din comunism. Povestea filmului „Concurs”
La prima vedere, asemănarea cu Croaziera lui Mircea Daneliuc este greu de ignorat. Din nou avem un grup organizat, o activitate recreativă transformată într-o obligație colectivă, un regulament și oameni care nu reușesc să lase la serviciu ierarhiile, frustrările și reflexele de obediență. Numai că Concurs, lansat în 1982, ascunde o surpriză importantă: povestea lui Dan Pița fusese gândită cu mai bine de zece ani înainte.
Scenariul se numea inițial Pădurea și datează din perioada în care Pița își încheia studiile, în jurul anului 1970. O cronică publicată la premiera filmului și păstrată astăzi în arhiva All About Romanian Cinema amintea tocmai acest lucru: proiectul exista înainte ca regizorul să se impună prin Nunta de piatră, Filip cel bun sau westernurile din seria „Ardelenilor”.
Prin urmare, asemănarea dintre Croaziera și Concurs nu trebuie citită ca un caz în care un regizor l-a urmat pe celălalt. Cele două filme ajung, pe drumuri diferite, la o idee apropiată: ieșirea colectivă din rutina cotidiană scoate la suprafață tocmai mecanismele de care participanții credeau că au scăpat.
Un concurs de orientare în care nimeni nu pare cu adevărat orientat
Povestea începe simplu. Un grup de funcționari ai aceleiași instituții participă într-o duminică la un concurs de orientare turistică. Sunt scoși pentru câteva ore din birouri și duși într-o pădure, unde trebuie să urmeze un traseu, să găsească semne și să respecte regulamentul.
Echipei i se alătură un tânăr întâlnit în zonă, Puștiul, interpretat de Claudiu Bleonț. Cunoaște locurile și se dovedește repede mai capabil să se descurce în pădure decât cei echipați pentru „orientare”. În distribuție se află Gheorghe Dinică, în rolul lui Mitică, Marin Moraru – Sandu, Ștefan Iordache – Panait, alături de Valentin Uritescu, Oana Pellea, Adriana Șchiopu, Dragoș Pîslaru, Vasile Nițulescu, Cătălina Murgea și alții. Regia și scenariul îi aparțin lui Dan Pița, imaginea este semnată de Vlad Păunescu, iar muzica de Adrian Enescu. Filmul a fost produs de Casa de Filme Trei și distribuit de Româniafilm.
Ceea ce ar trebui să fie o zi de recreere se transformă treptat într-un test mult mai serios decât cel trecut pe harta concursului.
Oamenii aduc cu ei în pădure ordinea de la locul de muncă. Șeful rămâne șef. Subalternul rămâne subaltern. Se păstrează micile alianțe, rivalitățile, reflexele de supunere și grijile pentru propria poziție. Libertatea oferită de natură nu schimbă mare lucru.
Pădurea devine un spațiu în care aceste comportamente se văd mai bine tocmai pentru că decorul instituției a dispărut.
Citeste si
„Glissando”, filmul pentru care Mircea Daneliuc și-a depus carnetul de partid
Strigătul de ajutor și regulamentul
Una dintre situațiile care concentrează sensul filmului apare când grupul aude strigătul unei femei care cere ajutor.
Ar fi firesc să abandoneze traseul și să afle ce s-a întâmplat. Numai că participanții au o problemă: regulamentul concursului trebuie respectat. Abaterea de la traseu poate compromite rezultatul echipei.
Continuarea pe turismistoric.ro
Mai multe pentru tine...
