
O mărturie despre starea județului Ialomița în 1917, sub ocupație germană: Impresia generală „nu este atât de jalnică”
Sosit la post, în aprilie 1917, noul prefect de Ialomița, Ioan C. Filitti, redacta un raport amănunțit despre starea județului, aflat sub controlul trupelor de ocupație.
„Impresia generală ce am putut culege din județ până acum nu este atât de jalnică pe cât m-aș fi putut aștepta, deși Județul a fost expus prădăciunilor, de trei ori de-a rândul. În primul loc, stricăciunile făcute de trupele rusești. Clădirile aproape tuturor gărilor sunt distruse, fără a se putea înțelege rostul militar al acestor distrugeri.
Vagoanele încărcate cu cereale, care staționau prin gări în momentul mobilizării, magaziile cu bucate din gări sau de pe proprietăți, morile, depozitele de aprovizionare și de cherestea de la Călărași, Ciulnița, Urziceni, Slobozia sau din cuprinsul Județului pe unde am trecut, au fost arse în cea mai mare parte.
În al doilea rând, prădăciunile trupelor bulgare, care au operat ca niște bande, golind magaziile, devastând casele oamenilor, schingiuind pe locuitorii bănuiți că ar putea avea bani, după cum am putut constata eu însumi cazul bătrânului preot de la Lehliu.
În aceste împrejurări s-a distrus cea mai mare parte a arhivelor și registrelor comunale, ale băncilor populare și ale agențiilor fiscale rămase pe loc. Din arhiva județului, care fusese depusă la Slobozia, nu a mai rămas nimic, după cum am constatat prin anumit proces-verbal. (...)
În al treilea loc, județul a avut a suferi de prădăciunile locuitorilor, fie și fruntași, care au profitat de răstimpul de anarhie, pentru a nu cruța nici avutul agricultorului mare vecin, nici chiar avutul unul altuia. Actele de vandalism s-au întins nu numai asupra cerealelor, dar și asupra ușilor, ferestrelor, mobilierului din conacele proprietăților. (...)
Dintre toate devastările de care județul a avut a suferi, cele mai dureroase din punct de vedere moral sunt, după socotința mea, cele pricinuite de locuitorii români. Atitudinea acestora, în răstimpul de anarhie de la retragerea trupelor române până la așezarea autorităților germane, a dovedit încă o dată, pe de o parte starea de înapoiere a săteanului român, iar pe de altă parte lipsa totală a conștiinței de solidaritate între clasele sociale.
Pentru luminarea săteanului nu s-a făcut aproape nimic. El a rămas în cea mai mare parte analfabet. Abia de are cunoștință că satul său face parte dintr-un tot mai mare, ce se numește județ, necum să mai aibă noțiunea mai largă de patrie, care se rezumă pentru el, de cele mai multe ori, la ograda sa“, scria Ioan C. Filitti, conform Institutului de Studii Sud-Est Europene.
Foto sus: Peisaj rural din Fetești, județul Ialomița, în timpul Primului Război Mondial (© iMAGO Romaniae)
Sursa:
Biblioteca Națională a României, Colecții Speciale, Arhiva Istorică, Fond Saint- Georges, Arhiva Lupu C. Kostaki)
Mai multe pentru tine...

















