Practica stranie prin care regii si nobilii din Evul Mediu credeau ca pot obtine un mostenitor
Când Jane Seymour a născut, în dimineața zilei de 12 octombrie 1537, vestea pe care Henric al VIII-lea o așteptase de aproape trei decenii a plecat de la Hampton Court spre restul regatului: regele avea, în sfârșit, un fiu legitim care supraviețuise nașterii. Copilul, viitorul Edward al VI-lea, venea după două căsătorii eșuate, numeroase sarcini pierdute și o ruptură cu Roma care schimbase definitiv istoria Angliei. Historic Royal Palaces îl descrie drept moștenitorul masculin pe care Henric îl dorise după aproape 30 de ani și trei soții.
În jurul unei asemenea așteptări se afla o întreagă lume de explicații medicale, rețete, calcule și credințe despre reproducere. Medicii secolului al XVI-lea nu cunoșteau ovulația în sensul modern, nu știau nimic despre cromozomii X și Y și nici despre mecanismele genetice care participă la determinarea sexului. În schimb, moșteniseră din Antichitate teorii elaborate despre căldura corpului, „sămânța” masculină și feminină, părțile drepte și stângi ale organismului și momentul potrivit pentru concepție.
Printre aceste recomandări exista una care pare astăzi greu de imaginat: dacă un bărbat își dorea un fiu, trebuia să își lege testiculul stâng. Uneori, pentru asta era suficientă o panglică.
O rețetă mai veche cu aproape două milenii decât Tudorii
Metoda nu fusese inventată la curtea lui Henric al VIII-lea. Apare cu mult înainte în corpusul medical atribuit tradiției lui Hipocrate.
În tratatul On Superfetation se recomandă bărbatului care dorește un copil de sex masculin să întrețină raporturi sexuale spre sfârșitul menstruației partenerei și să își lege testiculul stâng. Pentru conceperea unei fete, recomandarea era inversată: trebuia legat testiculul drept. Open University reproduce acest pasaj și explică logica lui în contextul medicinei grecești.
Jane Seymour
Ideea pornea de la o asociere foarte veche între dreapta, căldură, forță și masculin, pe de o parte, și stânga, răceală și feminin, pe de alta. Dacă testiculul stâng era „scos” temporar din ecuație, se credea că sămânța provenită din partea dreaptă putea favoriza apariția unui băiat.
Nu exista, evident, nicio observație anatomică reală care să susțină teoria. Cele două testicule nu produc tipuri diferite de spermatozoizi în funcție de sexul viitorului copil.
Dar medicina europeană nu a abandonat rapid asemenea explicații. Textele antice au continuat să fie copiate, comentate și utilizate în Evul Mediu și în Renaștere. Ceea ce astăzi pare o superstiție putea circula atunci într-o carte medicală alături de recomandări perfect raționale pentru epocă.
Iar ideea panglicii a supraviețuit suficient de mult pentru a ajunge și în Anglia Tudorilor.
Istoricul britanic Ruth Goodman, în volumul How to Be a Tudor, o include printre credințele referitoare la viața cotidiană din secolul al XVI-lea: pentru a concepe un băiat, bărbatul putea încerca să își lege o panglică în jurul testiculului stâng. Prezentarea editorială Penguin a cărții menționează explicit această practică.
Așadar, panglica este reală ca recomandare și credință medicală.
Ceea ce nu putem demonstra este folosirea ei de Henric al VIII-lea sau de soții acestuia.
Mai multe pentru tine...
