Misterul papirusului de la Derveni: Cum a supraviețuit focului cea mai veche carte din Europa
În urmă cu peste 2.300 de ani, un sul de papirus a fost mistuit de flăcări într-un ritual funerar. Focul care aproape l-a distrus avea să-l și salveze. Descoperit în Grecia în 1962, documentul este considerat cea mai veche carte păstrată din Europa și oferă o perspectivă rară asupra credințelor religioase și filosofice ale lumii grecești antice.
Pe 15 ianuarie 1962, arheologii care cercetau mormântul unui nobil macedonean în apropiere de Salonic au dat peste o descoperire pe care nu aveau cum să o prevadă. Printre cenușa unui rug funerar, învelit în noroi ars, se afla un obiect fragil: un sul de papirus, relatează Smithsonian Magazine.
Era primul papirus descoperit vreodată pe teritoriul Greciei continentale. Și, după mai bine de două milenii, avea să se dovedească a fi mult mai important decât părea la prima vedere.
Documentul, cunoscut astăzi drept Papirusul de la Derveni, după locul descoperirii, datează probabil din perioada 340–320 î.Hr. Manuscrisul pe care îl reproduce este însă și mai vechi: textul original ar fi fost redactat probabil spre sfârșitul secolului al V-lea î.Hr.
Conținutul este la fel de neobișnuit ca povestea supraviețuirii sale. Autorul discută despre ritualuri religioase, despre soarta sufletului după moarte și despre sensurile ascunse ale unui poem atribuit lui Orfeu, legendarul poet și muzician al mitologiei grecești.
UNESCO a recunoscut ulterior documentul drept cea mai veche carte din Europa.
Un manuscris salvat de foc
Descoperirea papirusului a venit însă cu o problemă semnificativă: documentul era aproape imposibil de citit.
Focul care îl arsese în timpul ritualului funerar îl conservase într-un anumit sens, protejându-l de degradarea pe care umiditatea solului ar fi provocat-o în mod normal. Dar flăcările distruseseră și porțiuni importante din text.
„Existau fragmente complet carbonizate și nimeni nu putea spune dacă mai aveau litere pe ele”, a spus în 2006, pentru Associated Press, arheologul Polyxeni Adam-Veleni, pe atunci directoarea Muzeului Arheologic din Salonic, unde este păstrat papirusul.
Cercetătorii au desfăcut cu extremă precauție straturile sulului și au recuperat aproximativ 266 de fragmente. Acestea au fost ulterior reunite în 26 de coloane de text. Partea inferioară a fiecărei coloane fusese însă distrusă de foc.
A fost nevoie de decenii de muncă pentru ca cercetătorii să poată reconstitui o versiune relativ completă a textului. Aceasta avea să fie publicată abia aproape 50 de ani după descoperire.
Un mesaj pentru inițiații în orfism
Cine a scris textul rămâne una dintre marile întrebări ale cercetătorilor. Autorul este anonim, însă ideile sale sugerează că era influențat de filosofia lui Anaxagoras.
Destinatarii textului par să fi fost oameni care urmau să fie inițiați în orfism, un curent religios asociat cu învățăturile atribuite lui Orfeu.
Despre orfici se cunosc relativ puține lucruri, iar multe dintre practicile lor rămân învăluite în mister. Cercetătorii consideră însă că acordau o importanță majoră purității și credeau în supraviețuirea sufletului după moarte. Se abțineau, de asemenea, de la consumul de carne.
Aceste idei prezintă asemănări izbitoare cu unele concepții religioase apărute mai târziu în creștinism, ceea ce transformă Papirusul de la Derveni într-o sursă importantă pentru înțelegerea peisajului spiritual al Greciei antice.
Cum își interpretau grecii propria tradiție filosofică și mitologică?
Papirusul de la Derveni este important nu doar pentru istoria religiei. El oferă și o perspectivă rară asupra modului în care grecii antici își interpretau propria tradiție filosofică și mitologică.
Autorul discută un poem orfic despre nașterea zeilor și susține că acesta nu trebuie înțeles literal. Miturile ascund, în opinia sa, sensuri mai profunde, care trebuie descifrate alegoric.
În argumentația sa apar idei și referințe care permit cercetătorilor să înțeleagă mai bine felul în care filosofii greci ai epocii încercau să explice lumea fizică.
Într-un fel, papirusul surprinde un moment de întâlnire între mit, religie și filosofie, într-o perioadă în care granițele dintre aceste domenii nu erau încă atât de clar trasate.
Enigma care încă nu a fost rezolvată
Mai bine de șase decenii după descoperire, Papirusul de la Derveni continuă să ridice întrebări.
Noile tehnologii le permit cercetătorilor să descifreze porțiuni care înainte păreau pierdute pentru totdeauna. În același timp, există încă dezbateri cu privire la conținutul anumitor fragmente și la modul în care acestea trebuie reunite.
Fiecare literă recuperată poate schimba interpretarea unui pasaj. Iar fiecare pasaj poate oferi o nouă perspectivă asupra modului în care oamenii din Grecia antică își imaginau zeii, sufletul și lumea în care trăiau.
Richard Janko, specialist în cultura clasică la Universitatea din Michigan, a descris papirusul drept „cea mai importantă nouă dovadă despre filosofia și religia greacă descoperită de la Renaștere încoace”.
Dar, după cum avertizează el, documentul este și unul dintre cele mai dificile de interpretat: „Miza este mare atunci când încerci să rezolvi enigma acestui papirus.”
Iar enigma, la peste 2.300 de ani după ce sulul a trecut prin foc, este încă departe de a fi complet descifrată.
Foto sus: Fragmente din Papirusul de la Derveni, expuse la Muzeul Arheologic din Salonic (© Katolophyromai / Wikimedia Commons)
Mai multe pentru tine...
