Un papirus antic dezvăluie cum se petreceau actele de corupție din epoca romană
Un studiu recent realizat de o echipă internațională de cercetători a scos la iveală un scandal de corupție vechi de 2.000 de ani, oferind o perspectivă rară asupra practicilor judiciare romane în provinciile Iudeea și Arabia în timpul unei perioade de tulburări sociale și politice. Studiul, publicat în revista Tyche, a fost realizat de cercetători de la Academia Austriacă de Științe, Universitatea din Viena și Universitatea Ebraică din Ierusalim.
Un document juridic unic
Papirusul, cunoscut sub numele de Papyrus Cotton, este redactat în limba greacă, având 133 de linii – cel mai lung text de acest fel descoperit vreodată în Deșertul Iudeii. Inițial catalogat greșit ca fiind nabateean, documentul a rămas neobservat în Laboratorul Manuscriselor al Autorității Israeliene pentru Antichități până la redescoperirea sa în 2014 de către profesoara emerită Hannah Cotton-Paltiel de la Universitatea Ebraică. Conștientă de importanța sa istorică și juridică, aceasta a reunit o echipă de experți pentru a descifra textul complicat.
Un scandal de fraudă fiscală și falsificare
Papirusul, cel mai probabil redactat de procurori romani, documentează pregătirile pentru un proces judiciar în care doi inculpați, Gedaliah (Gadalias) și Saul (Saulos), erau acuzați de orchestrarea unei scheme sofisticate de fraudă fiscală. Cei doi falsificau documente și realizau tranzacții frauduloase de vânzare și eliberare a sclavilor pentru a evita plata impozitelor romane.
- Gedaliah, fiul unui notar și cel mai probabil cetățean roman, avea deja un istoric de comportament delincvent, incluzând violență, extorcare și instigare la rebeliune.
- Saul, complice al său, era responsabil de logistica tranzacțiilor frauduloase.
Documentul dezvăluie strategiile procurorilor romani, cum ar fi evaluarea probelor și contraargumentele anticipate, oferind o privire unică asupra procedurilor juridice romane.
Contextul istoric: Revolte și conspirații
Cazul s-a desfășurat într-o perioadă tensionată, între revolta diasporei evreiești (115–117 e.n.) și revolta lui Bar Kokhba (132–136 e.n.). Papirusul menționează împăratul Hadrian și guvernatorul Iudeii, Tineius Rufus, ceea ce indică importanța cazului. Se pare că autoritățile romane considerau acțiunile inculpaților drept potențial rebeliune, asociindu-le cu conspirații mai ample împotriva Imperiului Roman.
Pedepsele pentru astfel de crime erau severe, variind de la muncă forțată până la execuție. De asemenea, cercetătorii se întreabă care au fost motivele reale ale inculpaților, întrucât eliberarea sclavilor nu părea o activitate profitabilă. Este posibil ca schema să fi implicat trafic de persoane sau respectarea obligației religioase evreiești de a răscumpăra sclavii co-religionari.
Papirusul a fost probabil ascuns într-o peșteră din Deșertul Iudeii în timpul revoltei lui Bar Kokhba, dar drumul său până în prezent rămâne un mister.
