
Bucureștiul sub ocupație: omul care a rămas pentru a apăra memoria României
La sfârșitul anului 1916, Bucureștiul trăia momente dramatice. România pierdea în fața Puterilor Centrale, rând pe rând, bătăliile menite să redreseze echilibrul de forțe după catastrofala înfrângere de la Turtucaia, iar ocuparea militară a Capitalei era doar o chestiune de timp.
Familia regală, Parlamentul și Guvernul s-au refugiat în Moldova, unde instituțiile statului și-au continuat activitatea la Iași, oraș care a devenit capitala României pe durata războiului. La București au rămas reprezentanți ai Statului Român care aveau în față o sarcină ingrată, aceea de a apăra patrimoniul național în fața intereselor autorităților militare de ocupație, notează Arhivele Naționale ale României, pe pagina de Facebook a instituției.
Printre cei rămași s-a numărat și Dimitrie Onciul, directorul Arhivelor Statului care, la 20 noiembrie 1916, primea din partea Ministerului de Interne o adresă cu următorul conținut:
„Domnule profesor, în împrejurările grele prin care țara trece, fac apel la devotamentul Dvs. încercat și vă rog să luați măsurile necesare pentru deosebita asigurare a depozitului național ce vă este încredințat și pentru buna pază a acestuia, autoritățile vă asigură tot concursul lor.”
Prin rămânerea în București, Dimitrie Onciul și-a asumat o mare responsabilitate, deoarece apărarea patrimoniului Arhivelor Statului presupunea colaborarea cu autoritățile germane de ocupație. În ani care au urmat nu au lipsit provocările, iar documentele păstrate în fondul Direcția Generală a Arhivelor Statului, la Arhivele Naționale, surprind determinarea cu care directorul instituției a luptat pentru a apăra interesele Statului Român: asigurarea protecției documentelor; demersurile pentru recuperarea clopotelor Mănăstirii Mihai Vodă (sediul Arhivelor Statului), confiscate de către soldații austro-ungari, în vederea topirii lor; demersurile pentru restituirea dosarelor confiscate de autoritatea militară austro-ungară; rezolvarea chestiunilor curente, nu mai puțin stringente, precum lipsa resurselor, defecțiuni curente etc.
După încheierea războiului, profesorul Dimitrie Onciul, director al Arhivelor Statului și decan al Facultății de Filozofie și Litere din București, a fost acuzat de atitudine nepatriotică în timpul ocupației germane și blamat pentru decizia de a fi rămas în Capitală în anii 1916-1918. I s-a reproșat că a funcționat sub nemți și a stat la dispoziția comandaturii germane, acuzație adusă printr-o scrisoare din 30 martie 1919, semnată de trei doamne, Elena Dragu, Maria Predescu și Paula Cantemir. Identitatea autoarelor nu a fost însă pe deplin clarificată, întrucât scrisoarea nu conținea semnături olografe, ci era semnată la mașina de scris. Doar una dintre cele trei s-a prezentat în fața Comisiei universitare pentru explicații, și aceea se numea Ana Dragu, și nu Elena, ca în scrisoare.
Răspunsul D-lui Prof. Onciul a fost următorul:
„Mi-am continuat funcția de director general al Arhivelor Statului, rămânând aici în urma unei înțelegeri prealabile ce am avut cu Dl. Ministru al Cultelor și Instrucțiunii Duca, spre a purta de grijă de serviciul ce-mi era încredințat. Cu Comandatura germană n-am avut nici un fel de raporturi decât cele absolut necesare, în serviciul Arhivelor, precum voiu arăta într-un raport mai amănunțit.
Afară de funcția mea de director al Arhivelor, am mai îndeplinit și funcția de membru în Consiliul permanent al Instrucției, unde am căutat să servesc numai interesul Statului Român și al școalei românești, precum voiu arăta mai de aproape în raportul ce voiu înainta”.
Foto sus: Dimitrie Onciul, director al Arhivelor Statului în perioada 1900-1923 (© Arhivele Naționale ale României, Colecția Documente Fotografice, F II 3909)
Mai multe pentru tine...


















