Locomotivă cu abur cu ecartament îngust în Agnita

A fost România Mare paralizată de Marea Criză? Trenurile spun altă poveste!

Generații întregi de istorici și economiști au mâncat o pâine albă din descrierea recesiunii care ar fi pornit de pe Wall Street și a afectat planeta. A fost un rău întins în timp până când a izbucnit Al Doilea Război Mondial, mai devastator decât prima conflagrație planetară. Elitele timpului au încercat să se opună cât mai mult posibil ravagiilor fenomenului, dar puterile le-au fost limitate și s-au dovedit a fi neputincioși în fața valului nimicitor.

Nici măcar trenul, cel pentru care planeta era încorsetată cu lungi șine din oțel, nu reușea să dezvolte afacerile și nu s-a putut bara înaintarea recesiunii. Era un fenomen specific lumii capitaliste și revenea periodic. Nici măcar politicienii și economiștii educați la cele mai bune universități nu aveau speranțe să rezolve astfel de probleme complicate.

România Mare avea o rețea feroviară ce reprezenta sistemul circulator al organismului statal și anuarul statistic publicat în 1940 conține informații deosebit de interesante despre parcul tehnic al căilor ferate. Existau în 1928 2.203 locomotive bune pentru deplasarea trenurilor și puteau să deplaseze 56.005 vagoane cu diferite destinații. Cele mai multe locomotive utilizabile au fost în anul 1932 și atunci puteau fi văzute pe șine 2.364 de exemplare. Nici măcar în 1938, cel mai bun an pentru economia românească interbelică, nu s-a atins acest prag. Atunci au fost 2.067 de mașini grele de tracțiune. Statistica include numai locomotivele ce ieșeau în trafic. Reparațiile durau mult în cazul coloșilor metalici și capacitățile industriale erau reduse.

Locomotivele erau lipsite de valoare dacă nu dispuneau de vagoane care să deplaseze cantități sporite de mărfuri și un număr important, mereu în creștere, de pasageri. S-a plecat de la 56.005 unități în 1928 și nu spunea cineva atunci că era recesiune, poate cel mult unele semne. S-a ajuns la 60.004 exemplare în anul 1938, cel mai bun din era burgheză și prin cărțile comuniste. Totuși, la capitolul platformelor de transport a fost înregistrată cea mai mare valoare în 1939 prin cele 63.420 vagoane. Statistica rece nu precizează câte erau noi și luau locul celor complet uzate și casate.

Cisternele erau vagoane speciale deosebit de căutate pentru transportul produselor din petrol și s-a ajuns la 8.000 de exemplare în anul 1928. Erau prea puține după calculele experților și s-a ajuns la 9.783 în 1931. Cererea era mare și venea de la clienți din toate colțurile țării și din străinătate. Trebuia să existe un număr sporit de rezervoare mobile și să fie cât mai mult în mișcare.

Mașinile cu abur erau voluminoase și grele, randamentul motorului fiind scăzut. Se impunea găsirea unor soluții pentru liniile secundare cu un număr redus de clienți și au fost achiziționate sau au fost realizate local automotoare la fabrica inginerului Nicolae Malaxa. Dacă erau 21 de exemplare în circulație în 1928, s-a ajuns la 31 în 1934 și a urmat o adevărată înflorire până la declanșarea ostilităților. Existau 203 unități în anul de glorie 1938.

Trebuie să dispară ideea că n-a fost activitate economică și că nu se făceau afaceri grele în România în anii de recesiune. Chiar era activitate din belșug și mai erau multe de făcut pe meleagurile românești. Aceeași situație era și la nivel planetar, dar politicienilor le-a fost mai simplu să declanșeze un conflict planetar prin care au șters de pe fața Pământului orașe întregi și o bună parte a trenurilor românești.

Foto sus: Locomotivă cu abur cu ecartament îngust în Agnita (© Public domain, via Wikimedia Commons)

Mai multe pentru tine...