
România Mare construia în plină criză: Dezvoltarea industriei materialelor de construcții
Istoricii comuniști și apoi cei români n-au fost mulțumiți de modul în care a funcționat economia de tip burghez și au scris că nu s-a făcut suficient pentru dezvoltare și modernizare. Datele statistice publicate în anul 1940 vin să combată astfel de teorii.
Statul a înregistrat în 1921 o producție de numai 28.607 mc volumul fiind strâns din principalele exploatații. Era evident prea puțin pentru fabricile de cărămidă din țară și raportat la nevoile orașelor. În 1932, an de recesiune în conformitate cu interpretările istoriografice tradiționale, au fost smulse din subsol 332.357 mc de argilă pentru funcționarea fabricilor și livrările erau tot din principalele centre de producție.
România Mare se dezvolta rapid și s-a ajuns în situația ca scoarța terestră să rămână fără 703.590 mc în anul 1937. Cererea de cărămidă era în creștere, oamenii dorind case durabile și confortabile. Erau ridicate clădiri ale instituțiilor publice, fabrici și biserici ce consumau materiale deosebit de bine prelucrate. Țigla bine arsă era preferată acoperișurilor tradiționale din paie, coceni și șiță.
N-a fost suficient și au fost trimise spre prelucrare în 1938, cel mai bun an al economiei capitaliste după calculele specialiștilor comuniști, 1.379.598 mc de argilă. După ce s-au făcut calculele, specialiștii au constatat că mai fuseseră trimise date despre 36 de vagoane. Era mai mult decât dublul extracției realizate înainte de recesiune în cel mai bun an. Exista însă un fenomen interesant pe piața românească și ar trebui verificată și la nivel mondial.
Prețul materiei prime pentru fabricile de cărămidă a scăzut drastic, profitul urmând să fie luat de către livratorii de materiale de construcție și de către antreprenorii ce ridicau imobile din ce în ce mai spațioase și mai solide. Dacă marfa din 1937 a valorat aproape 24 de milioane de lei, cea din 1938 abia a trecut de 24,6 milioane. Cei din vârful lanțului economic dictau prețul pe piață și nu mai era situația din 1926, an în care un volum de 663.426 mc de argilă a fost prețuit la 33.171.300 lei.
Interesant este că s-a scris despre sectorul imobiliar că în timpul recesiunii activitatea în construcții a fost practic oprită. Așa stă scris în anul 2026 pe paginile celei mai mari enciclopedii virtuale.
Erau multe de făcut prin spațiul românesc, dar conducătorii marilor puteri au considerat că este timpul pentru un nou război mondial și s-a realizat planul ce viza obținerea de mai multă bogăție și slavă. Marea Criză Economică de după octombrie 1929, cu unele semne din 1928, a însemnat lipsuri pentru populație din cauza politicilor de înarmare ce erau ordonate de personaje înnebunite să vadă distrugere și explozibilii moderni satisfăceau aceste pofte primitive și bolnave.
Foto sus: Târgul de mostre Sibiu, în anul 1934. Standul Fabricii de țigle și cărămizi Hercules (© iMAGO Romaniae)
Mai multe pentru tine...

















