România Mare și mutațiile din sectorul imobiliar în cursul anului 1930

Românii contemporani scriu că doar în comunista eră s-a construit și cei din perioada interbelică aveau impresia că nu s-a schimbat ceva în țară. Popoarele au idei puține și sunt obișnuite cu ceea ce văd în fiecare zi. Memoria colectivă nu înregistrează progresele lente și comunitățile preferă să vorbească despre evenimentele catastrofale, presa fiind ahtiată după dezastre și transformări rapide. În plus, România a fost afectată de Marea Criză Economică și n-a putut să evolueze după gusturile savanților epocii.

Realitatea este complet diferită și anuarul statistic realizat în 1936 confirmă că România Mare se schimbase la față și sectorul imobiliar era în plin avânt. Datele prezentate pentru anul 1930 sunt convingătoare și pentru cel mai conservator om. Au fost ridicate 6.324 de clădiri de locuit și acestea dispuneau în total de 8.903 apartamente. Dacă facem raportare la blocuri cu patru etaje și 20 de spații de locuit din perioada comunistă, constructorii interbelici au ridicat echivalentul a 445 de imobile. Se poate scrie imediat că era prea puțin la nivelul întregii țări. Datele anuarului se referă însă numai la anul 1930 și la 20 de municipii.

Se construia cel mai mult în București, capitala având 2.154 de clădiri noi cu 3.388 de apartamente și tot era puțin în raport cu cererea. Următorul pol de dezvoltare economică era Oradea, oraș ce profita de dezvoltarea comerțului cu Europa Centrală. Au fost ridicate 641 de clădiri cu 713 apartamente. A fost urmată de Galați cu 329 de construcții, orașul interbelic fiind un puternic centru industrial și comercial. Timișoara avea 321 de clădiri noi, dar acestea aveau 640 de unități de locuit. Capitala Banatului punea accent pe concentrarea edilitară și se construia pe verticală. Schimburile economice cu statele europene asigura o dezvoltare a orașului din vestul țării.

S-a scris de către unii autorii de peste Nistru că Basarabia sub conducerea de la București a fost săracă, dar orașul Chișinău a avut numai în 1930 254 de clădiri noi cu 304 apartamente. Era o schimbare la față a așezării ce scăpase de jugul țarist abia din anul 1917. Se construia până aproape de granița cu Uniunea Sovietică și Cetatea Albă a avut 21 de clădiri noi cu 24 de apartamente. Forfota din oraș provoca invidie autorităților comuniste de pe celălalt mal, cele ce doreau numai răul lumii capitaliste. Orașul Cernăuți era un pol de dezvoltare în nordul țării și au fost construite 272 de imobile cu 372 de apartamente. Dezvoltarea schimburilor comerciale cu Polonia ajuta la prosperitatea locală. Numai lipsa legăturilor cu Uniunea Sovietică ducea la o încetinire a progresului în regiune.

Antreprenorii aveau deosebit de mult de construit, dar astăzi perioada interbelică a cam fost uitată și se mai discută despre ceva scriitori și despre violențele politice. A fost o epocă de înflorire economică, dar s-ar fi putut mai mult dacă elitele timpului ar fi fost mai energice. Se realiza o transformare greu de înțeles și la nivelul materialelor de construcție și a început să fie la modă betonul armat pentru a se putea realiza clădiri rezistente și ridicate pe verticală. Au început să fie ridicate și construcții cu schelet metalic în stil zgârie-nori. Dezvoltarea urbanistică din perioada anterioară anului 1944 este mai greu de văzut astăzi din cauză că regimul comunist a avut grijă să dărâme multe construcții declarate drept șubrede și apoi să ridice blocuri înalte în pur stil brutalist. Imaginea este ușor vizibilă în centrele orașelor București, Oradea și Iași.

_{Foto
sus: Piața Rosetti din București, în perioada interbelică ©
iMAGO Romaniae)}