Marea Criză Economică: Domeniul construcțiilor în România Mare

Fenomenul de recesiune a lovit începând din SUA anului 1929 și se scrie că a fost un rău planetar, cel care a afectat domeniul construcțiilor. Nu se mai construia ceva prin orașe. Această idee a fost pusă în articolul despre crahul economic din cea mai mare enciclopedie virtuală. Trebuie să se demonstreze că oamenii au trăit atunci în conformitate cu ideile specialiștilor în Istorie și Economie.

Anuarul statistic al României Mari din 1936 parcă vrea să demonstreze că minciuna are picioare scurte. Se dezvolta sectorul imobiliar și numai în orașele cu statut de municipiu au fost ridicate în anul 1929 6.711 clădiri. N-a fost an în care să nu fie finisate peste 5.900 de imobile din ce în ce mai mari și cererea era mereu în creștere și populația solicita spații locative din ce în ce mai extinse și mai confortabile. Au apărut în 1932 chiar 7.217 construcții, un vârf al perioadei 1929 – 1934.

Orașul București era centrul marilor afaceri imobiliare și au fost finalizate în 1932 2.868 de imobile ce dețineau peste jumătate din numărul de apartamente predate la cheie. Au fost vândute 6.152 de spații locative, dar mereu era prea puțin în raport cu valurile de săteni ce se deplasau spre orașul veșnic în căutare de forță de muncă. Era urmat în clasament de două orașe ce beneficiau de dezvoltarea comerțului cu Europa Centrală și care se aflau la mare întrecere pentru supremație imobiliară. Oradea se confrunta cu capitala Banatului pentru cele mai frumoase localități din țară și a atins vârful de dezvoltare în anul 1930 cu 641 de imobile. Timișoara a dominat în mod deosebit în 1934 cu 468 de construcții de locuit și acestea au dispus de 888 de apartamente. Se încerca o valorificare superioară a terenurilor prin ridicarea de clădiri înalte și cât mai aproape de centrul așezărilor pentru a se realiza o concentrare de populație și astfel să se obțină o creștere a cifrei de afaceri în comerț.

Marile orașe ale României se schimbau la față cu o viteză impresionantă chiar în era considerată de recesiune și se construia în toate regiunile în vederea asigurării unui trai mai bun. S-a putut scrie că în Basarabia era sărăcie sub control românesc, dar orașul Chișinău a avut zestrea edilitară sporită în 1929 cu 112 clădiri, recordul fiind atins în 1930 prin cele 254 de imobile cu 304 apartamente. Se construia și pe malul românesc al Nistrului în Cetatea Albă, dar ritmul era mai lent din cauză că Uniunea Sovietică nu dorea să dezvolte relații comerciale cu statul capitalist. Vârful de activitate a fost în anul 1932 și atunci au fost terminate 36 de imobile cu 40 de apartamente. Activitatea putea să fie urmărită de pe celălalt mal și deranja la Moscova. Creșterea nivelului de trai nu era ceva plăcut pentru Stalin. Lumea capitalistă trebuia să sufere și apoi să dispară cu orice preț.

România Mare devenea mare și la capitolul orașe și se construia inclusiv în beton armat sau cu structuri din fier de tip zgârie – nori. Palatul Telefoanelor din București impresiona vizitatorii capitalei prin înălțime și siluetă. Blocul Carlton a devenit cea mai înaltă clădire de locuit și un model de confort și eleganță. Centrul orașului a fost umplut cu imobile înalte pentru obținerea de profit.

_{Foto
sus: Inspecție la lucrările de execuție a clădirilor din stația
Botna (linia ferată Revaca – Câinari), din Basarabia (© iMAGO
Romaniae)}