A fost sau n-a fost Miţa Biciclista prima româncă pe bicicletă?
Nu se știe exact din ce motiv Mariei Mihăescu i-a fost atribuit titlul de „prima femeie ce pedala pe marile străzi ale Capitalei”. Porecla Miţa Biciclista şi-o datorează însă unui ziarist amorezat de ea, George Ranetti, care a observat-o cândva prin anul 1898 într-una dintre plimbările ei pe Calea Victoriei. Încercările repetate ale lui Ranetti de a intra în grațiile frumoasei bicicliste au fost respinse categoric, așa încât, de supărare, acesta a poreclit-o „Mița Biciclista”, în rimele bine-cunoscutelor, de acum, jocuri de cuvinte.
„Când apărea pe Calea Victoriei, aristocrații de la Capşa, burghezii de la Oteteleşanu și boemii de la Kubler abandonau politica și şvarţul ca să admire superbul exemplar ciclist. Bicicleta cu ghidon de argint era a unei suple și elegante fiice a Evei, cu zulufi negri, cu pantaloni de catifea mov strânși pe picior, cu bluza corai din care fluturau mâneci înflorate, cu ghete înalte și cu o caschetă de mătase albă, înfășurată în voal alb, din care răsăreau încrucișate două ace mari a la Madame Butterfly”, îi reconstituie portretul Alexandru Predescu în lucrarea Vremuri vechi bucureștene.
Istoricul Adrian Majuru notează: „Mița avea o plăcere nebună să alerge cu velocipedul, îndeosebi diminețile, – ca pe un antidot la oboseala ce o aștepta peste zi. Târziu descoperise că banalul obicei de la Paris, în Valahia era o extravaganță nemaivăzută. Aici doar bărbații foloseau velocipedul, adesea numai în intimitate. Era prima femeie care-l folosea, drept pentru care, răuvoitorii care nu intraseră în grațiile ei o numiseră «Mița Biciclista»”.
În mod cert, faima de curtezană a Mariei Mihăescu a făcut ca aceasta să fie în centrul atenției ziariștilor și poate tocmai faima aceasta a ajutat-o să rămână cunoscută şi drept prima româncă pe bicicletă – fapt care nu e tocmai adevărat. Cel puţin încă din anul 1896 există mențiuni în publicații cu privire la femei care mergeau pe velocipede și biciclete: „În jurul lămpilor roesc tânțariĭ, iar pe sub lămpĭ în jurul femeilor întârziate roesc fluturi de noapte. Pe drum trec în șir lung bărbațĭ și femeĭ pe velocipede”1. Sau: „...iubita mea e ciclistă și odată am ḑărit’o din depărtare mi s’a părut că e pe jos; Ah! Fericire îmĭ ḑiseĭ voĭ putea a o vedea și admira! Dar veni! Tristă realitate! Era pe bicicletă. (...) și ca fulgerul trecu iubita’mi pe din’naintea mea. (...) Lasă că la cicliste le șade bine cu costumul acela larg”2.
Tot în 1896, deci cu ceva timp înainte de primele menţiuni ale Mariei Mihăescu pe bicicletă, în articolul intitulat „Pentru damele cicliste”, autorul semnat REDFERN nota: „Este curios de observat ce avânt a luat la noǐ acest sport, căcǐ chiar femeile, îndărătnice în Romania la orǐ-ce gimnastică, aŭ început să prinză gust de ciclism și să’i dea ast-fel o atracție și maǐ mare pentru noǐ”3.
Autorul pledează pentru purtarea de către doamnele care practică ciclismul a unui costum adecvat și atrage atenția asupra poziției pe care ar trebui să o adopte acestea atunci când pedalează, pentru a nu fi ironizate de către trecători. Există, de asemenea, date cu privire la organizarea unor curse cicliste între femei, prima cursă ciclistă „de dame” fiind menționată încă din 23 iunie 1896, la București: opt tururi de velodrom4.
Maria Mihăescu se numără, în mod cert, printre primele românce îndrăgostite de „maşina de alergat”. Notorietatea sa a traversat timpul, epocile, până la noi – spre deosebire de celelalte pioniere ale ciclismului, pe care istoria nu le-a reţinut, fiindcă nu erau la fel de cunoscute ca Miţa.
Acest text este un fragment din articolul „Velocipede, bicicluri, biciclete în La Belle Époque”, publicat în numărul 48 al revistei „Historia Special” (revista:special/48), disponibil online, pe platforma paydemic.
Foto sus: Calea Victoriei, la începutul secolului XX (© iMAGO Romaniae)
Note:
1 „Păţărania unui ciclist”, în „Bicicleta”, Tipografia Modernă, Gr. Luis, Strada Academiei nr. 14, București, anul I, no. 4, duminică, 13 octombrie 1896.
2 „Mofturi”, în „Bicicleta”, Tipografia Modernă, Gr. Luis, Strada Academiei nr. 14, București, anul I, no. 4, duminică, 13 octombrie 1896.
3 „Pentru damele cicliste”, în „Revista sportivă”, duminică, 14 aprilie 1896, anul I, no. 7.
4 „Velodromul Kisseleff, Alergări de vară”, în „Revista sportivă”, duminică, 16 iunie 1896, anul I, no.15.
Mai multe pentru tine...
