Când Regina Maria nu face caz c-a fost primită la Casa Albă

Pe 19 octombrie 1926, în cadrul vizitei sale spectaculoase în America, Regina Maria e primită la Casa Albă. Președintele Americii e John Calvin Coolidge. A fost ales în 1923 și v a fi președinte pînă în 1929. A devenit președinte pe 2 august 1923 cînd era vicepreședinte. Președintele Harding a murit și, potrivit Constituției, locul i-a fost luat de vicepreședinte. La alegerile din 1924 participă din partea Republicanilor și le cîștigă. A rămas în Istorie printre altele și pentru că a dus o politică îndreptată spre rezolvarea problemelor Americii și nu ale lumii.

A refuzat să mai candideze în 1929.

Știm deja ce înseamnă în postdecembrism primirea unui român la Casa Albă fie și pe ușa din dos. Pentru cei din țară un eveniment de rezonanță națională, un fel de mini Marea Unire. Pentru fericitul primit, un prilej de a se făli pe rupte. Presa moldo-valahă acordă momentului ceea ce se cheamă spații largi. La televiziuni prima știre, cu slogane pe burtieră. La site-uri, care țin azi locul ziarelor, poze și articole elogioase.

Sub acest semn ne-am aștepta ca primirea Reginei de către președintele american să fie un eveniment pentru întreaga presă din România.

Ei bine, nu e.

Cu mici excepții, ziarele reflectă vizita în paginile interioare printr-un Comunicat stas redactat de Rador, plasat la interior și nu pe prima pagină:

„Washington 20. (Rador) Regina României, însoţită de Principii Nicolae şi Ileana s-au dus la Casa Albă, unde le-au ieşit în întîmpinare preşedintele Coolidge şi doamna. Vizita a durat zece minute. Îndată după plecarea grupului regal, preşedintele Coolidge şi d-na Coolidge s-au dus la legațiunea română spre a întoarce vizita. M. S. Regina României vizitase mai înainte în mod oficial cimitirul național din Arlington, unde a depus în numele guvernului român o jerbă de flori roșii, galbene și albastre, reprezentînd tricolorul român – pe mormîntul soldatului necunoscut.

În timpul serii, a avut loc la Casa Albă un dineu dat în onoarea vizitatorilor regali.”

Universul, condus de Stelian Popescu, preocupat să intre în grațiile Palatului, publică textul pe pagina întîi a numărului din 22 octombrie 1926 în grupajul M.S. Regina în America. Sub titlu O fotografie cu legenda:

„Îmbarcarea la Cherbourg pe vasul «Leviathan»

De la stînga spre dreapta: A.S.R. Principele Nicolae, M.S. Regina Maria, A.S.R. Principesa Ileana și dna Wilson. Între M.S. Regină și Principesa Ileana, în rîndul al doilea, d. Cantacuzino, ministrul al României la Paris.”

Comunicatul propriu zis poartă un titlul dat de redacție:

„La Casa Albă Oaspeții au fost întîmpinați de d. și d-na Coolidge.”

Sîmbătă 23 octombrie 1926, tot pe pagina întîi și tot sub titlul Vizita M. S. Regina Maria în America, ziarul revine în grupajul privind călătoria cu amănunte despre vizita la Casa Albă:

„Washington, 20. – La Casa Albă, M.S. Regina a fost primită de preşedintele Coolidge în Camera albastră.

Foto sus: Regina Maria a României sosește la Casa Albă, la 19 octombrie 1926 (© Library of Congress)*

Presa americană comentează pe larg vizita M. S. Reginei. Acum, pentru prima dată, un președinte al Statelor Unite a primit o regină.

EMOŢIA PREŞEDINTELUI COOLIDGE

S’a constatat cu acest prilej că d. Coolidge a fost aşa de emoţionat de prezenţa M.S. Reginei încît a uitat să facă oaspeţilor săi cuvenita invitație de a sta jos. După 25 de minute de la vizita M.S., d-na şi d. Coolidge i-au întors vizita. Au fost primiţi în saloanele legației române.

*

Se comentează viu faptul că M. S. a reuşit, în cursul discuţiei, să facă pe seriosul preşedinte al Americei să rîdă, fapt care constituie un eveniment pentru americani, dat fiind caracterul puţin expansiv al preşedintelui.

RECEPȚIA LA LEGAȚIA ROMÂNIEI

La recepția de la legația română au asistat şi cîţiva ziarişti şi un fotograf, care ascuns într’un colţ, a fotografiat pe Suverană în cîteva momente.

DINEUL

Seara, a fost un dineu de 37 de tacîmuri dat de d. Coolidge în cinstea M.S. Reginei. Au participat M.S. Regina Maria, Principele Nicolae şi Principesa Ileana, dna şi d. Coolidge și suitele.

Corpul diplomatic n-a fost invitat.

Ziarele din New-York descriu în articole mari toaleta M.S. care purta o diademă de perle și o rochie brodată cu diamante. D-na Coolidge purta o rochie simplă, fără nici o bijuterie.”

Puține sînt ziarele care acordă atenție primirii la Casa Albă. Unul dintre ele e Opinia, care apare la Iași. Despre primirea la Casa Albă ziarul scrie în ediția sa din 22 octombrie 1926.

„New-York 21– A M. S. Regina Maria a României a fost primită la Casa Albă, în celebra «cameră albastră».

Un președinte al Statelor Unite primea pentru întîia oară o Regină.

D. Coolidge era atît de emoţionat încît, în primele momente, a uitat să invite pe oaspeţi a lua loc pe scaune.

După 25 minute, dna şi d. Coolidge au întors vizita, fiind primiți de Regină în saloanele legației române.

*

Ziarele comentează cu însuflețire faptul ca Regina a reuşit, în cursul discuției, să facă pe președintele Coolidge să rîdă. Este un adevărat eveniment pentru americani, deoarece Coolidge n-a rîs niciodată, dat fiind caracterul său posac.

La recepţie au asistat și ziariști şi fotografi. Seara a avut loc la Casa Albă un dineu de 37 tacîmuri.

*

Ziarele din New-York descriu splendida toaletă a reginei, o magnifică diademă de perle și o rochie brodată în diamante. D-na Coolidge era într-o rochie foarte simplă și fără bijuterii.”

Cum se explică lipsa de entuziasm a presei?

1. Prin lipsa de entuziasm a Reginei față de a această primire. Nici un ziar nu are un reporter care s-o însoțească pe Regină. Relatările aparțin Rador, agenția de presă a Puterii, deci și a Reginei. Textul despre vizită a fost dictat de Regină. El exprimă dezamăgirea Reginei față de felul în care a fost primită ea, Regina, de un biet președinte, care nu e de sînge regal. Însemnările zilnice ale Reginei dau seamă de această nemulțumire:

„Înapoi acasă să ne îmbrăcăm pentru a face vizita oficială preşedintelui şi soţiei sale.

Ceremonia americană este aparte şi preşedintele se comportă chiar mult mai regal decît un rege. De exemplu, nu-şi primeşte el însuşi oaspeţii, ci vine după ce aceştia sunt acolo şi pleacă primul, lăsîndu-i în seama casei sale militare. Noi n-am considera acest lucru ca fiind un mod politicos de a primi oaspeţii, dar acesta este ceremonialul lor, căruia i te conformezi strict.

Preşedintele este un om slab, reţinut, cu o faţă ca de ceară, cunoscut pentru tăcerea lui. Ea este foarte volubilă şi foarte prietenoasă.

El vorbeşte în propoziţii scurte, ca şi cum cuvintele i-ar provoca o durere. Nasul este lung şi subţire, iar părul, galben-roşcat. Este cel mai impasibil, cel mai taciturn şi cel mai neemotiv om care a existat vreodată, dar cu toate acestea are un fel de licărire în micii săi ochi ageri şi ceva care seamănă de departe cu un zîmbet ce apare ocazional în colţul gurii cu aspect sever.

Ea suplineşte tăcerea lui de piatră prin marea sa vivacitate. Cu toate acestea, preşedintele mi-a fost întru cîtva simpatic.

Conversaţia a fost scurtă, dar cordială. Copiii mei, care erau cu mine, s-au amuzat copios. Sunt încîntaţi de orice şi se distrează foarte tare.

Potrivit regulilor absurde de politeţe oficială, ne-am dus acasă imediat ca să primim Gegenbesuch cuplului prezidenţial, pe care am făcut-o cît mai cordială posibil, ca să-i convină omuleţului taciturn cu faţa de ceară. A zîmbit de cîteva ori pentru un fotograf care a insistat cu perseverenţa tipică să ne facă o poză de grup.

Am fost informală şi vorbăreaţă, după cum îmi este obiceiul. (…)

Pentru dineu m-am îmbrăcat cît mai elegant posibil, în rochia mea Patou albă, brodată, cu o pelerină albă cu fir auriu. Mi-am purtat perlele, diadema cu diamante şi marele cordon.

Ceremonia de la Casa Albă, care este o clădire nobilă, a fost într-un fel mai ciudată decît primul nostru contact.

Am fost introduşi cu toată ceremonia şi toate onorurile cuvenite unei regine, dar preşedintele şi soţia lui au venit după aceea, braţ la braţ, m-au primit pe mine şi pe oaspeţii lor şi apoi au părăsit, tot primii, încăperea, lăsîndu-mă pe mine în grija «suitelor» într-un mod în care desigur că un rege nu ar proceda cu o regină. La dineu, ei au stat pe scaune înalte, diferite de ale noastre, şi au fost serviţi primii.

Acest lucru este total diferit de protocolul nostru european şi oamenilor mei nu le-a convenit, mai ales că preşedintele nu i-a băgat în seamă.”

2. Președintele american n-a fost de loc entuziasmat de ideea de a o primi pe Regină.

3. La vremea respectivă președintele american nu însemna aproape nimic pentru presa din România. America nu era partenerul nostru strategic sau mai bine zis, Protectorul nostru strategic.

_{Foto sus: Regina Maria a României sosește la Casa Albă, la 19 octombrie 1926 (© Library of Congress)}