Nicolae Malaxa, cum a deveni cel mai mare industriaş român și cum și-a ridicat un imperiu prin șpagă

Nicolae Malaxa (1884-1965), unul dintre marii industriaşi ai României interbelice, a rămas cunoscut în istorie drept fondatorul Uzinelor Malaxa, denumite de comunişti după naţionalizare „23 August”, apoi devenite „Faur”. Povestea industriaşului, înainte să devină unul din cei mai influenţi oameni de afaceri ai României la începutul secolului XX, a rămas necunoscută

La 10/23 decembrie 1884 se năştea la Huşi, în fostul judeţ Fălciu, Nicolae Malaxa. Tatăl, Costache Malaxa, era un comerciant înstărit. Mama, Elena Ruxandra, era descendenta unei familii de mici boieri locali, cea a spătarilor Bădărău. După tată, Nicolae Malaxa este de origine aromân din ramura epiroţilor, sau a pindenilor cum se mai numesc ei, ca locuitori ai munţilor Pîndului. Stră-străbunicul său, Mihalachi Malaxa a venit în Moldova în anul 1818.

Etimologic, “Malaxa” este nume latin. Termenul provine din latinescul “malaxare” care înseamnă “amestecare”. Este înrudit cu elinul “malasso” care are acelaşi înţeles. Originea latină este mult mai evidentă decât cea greacă. Faptul demonstrează că avea de a face cu un nume de aromân. Ca nume, “Malaxa” înseamnă “cel ce frământă” lutul, adică olar. Etimologia arată că activitatea industrială are în familie o tradiţie îndepărtată.

După anul 1885, începe procesul de modernizare şi industrializare a României. Costache şi Elena Ruxandra Malaxa, părinţii viitorului industriaş, au fost receptivi la viitorul care bătea la uşă. Nu au ascultat de datina care rezervă tinerilor din clasele avute studii în domeniile umaniste, juridice sau economice. Dimpotrivă, fiul lor a fost îndreptat către ştiinţele exacte, către Politehnică. Mai mult, au dorit ca Nicolae să fie beneficiarul unui învăţământ de o calitate cât mai bună, care să-i pună în valoare înclinaţiile şi să-i deschidă calea către performanţă profesională şi socială.

Personalitate controversată

Nicolae Malaxa a rămas în istorie un personaj controversat. În parte a fost acuzat că şi-a construit imperiul din afaceri cu statul şi credite acordate de BNR, că a sprijinit financiar toate partidele politice, că a fost un simpatizant al legionarilor. Acuzele sunt nefondate din punctul de vedere al celor care au făcut cercetări minuţioase şi au studiat activitatea industriaşului.

Locomotivă Malaxa fabricată în 1941

Despre viaţa şi omul Nicolae Malaxa, înainte să devină cel mai influent industriaş al României interbelice, nu se ştie aproape nimic. Chiar multe din informaţiile apărute şi ştiute sunt contestate de lucrări recente şi de dovezi nou descoperite. Marian Rotaru, autorul monografiei “Nobleţea unei fabrici. Povestea Mândrei - 100 de ani de experienţă” (2012), acordă atenţie deosebită industriaşului Malaxa, fiind fondatorul celei mai vechi fabrici de ulei din ţară, încă funcţională: Mândra Bârlad.

Corina Bucur, în lucrarea “Industriaşul Malaxa”, a descris cariera de succes a industriaşului şi a omului de afaceri. Odrasla soţilor Malaxa nu urmează la Huşi nici măcar şcoala primară. La Iaşi, opinează Corina Bucur, Nicolae urmează atât clasele primare cât şi liceul, compus pe atunci din studiile gimnaziale, urmate de cele secundare. Importante sunt argumentele lui C. D. Zeletin (poet, eseist, traducător, profesor doctor, medic şi biofizician român) care demonstrează că Nicolae Malaxa a urmat Liceul “Roşca Codreanu” din capitala Tutovei, promoţia 1901. Se presupune, prin extensie, că Nicolae Malaxa a urmat inclusiv şcoala primară în Bârlad, oraş în care tatăl său, Costache, a deţinut o casă în apropiere de Liceul “Codreanu”, casă dărâmată în urmă cu aproximativ 30 de ani.

“Pentru studiile superioare pleacă în Germania. Având în vedere organizarea învăţământului românesc din epocă, probabil că perioada germană din viaţa viitorului industriaş începe în 1901 sau 1902. Urmează cursurile Facultăţii politehnice din Karlsruhe. Potrivit  unor istorici, Malaxa ar fi urmat cursurile facultăţii în 1910-1912. “Este greu de crezut că Malaxa a <copilărit> până la 26 de ani. În plus, perioada prea scurtă a studiilor ridică semne de întrebare”, susţine Marian Rotaru.

Verificarea muniţiilor produse în uzinele Malaxa FOTO george-damian.ro

Una din primele afaceri a lui Malaxa a fost fabrica de ulei vegetal Mândra Bârlad. Iniţial, a făcut o presă de ulei în 1909 în Bârlad. Activitatea ulterioară a industriaşului s-a axat pe mecanică, construcţii maşini, în general către industria grea. După episodul Mândra, toate celelalte realizări nu au nicio legătură cu ingineria chimică.

Potrivit unor autori, Malaxa ar fi urmat un stagiu la staţia CFR Iaşi în perioada 1917-1918, când acesta avea 33 de ani. Marian Rotaru aduce alte argumente în lucrarea sa: “Nu i-au trebuit 17 ani lui Malaxa ca să treacă de la atelierul de reparaţii la uzina producătoare. Au fost necesari exact şase ani, adică din 1921 până în 1927”.

Locomotivă Malaxa prototip fabricată prin anii 30

Primele afaceri de la Bârlad

Malaxa ajunge în Bârlad ca inginer pe la 1909, fapt ce reiese din lucrările cercetătorilor bârlădeni care au realizat studii monografice ale oraşului, precum şi din analiza unor documente de arhivă. Despre venirea lui Malaxa la Bârlad şi despre înfiinţarea fabricii de ulei se găsesc informaţii în “Istoria Bârladului”, coordonată de Oltea Răşcanu-Gramaticu şi în “Bârlad 2008, repere monografice”, realizată de Fundaţia “Dr. C. Teodorescu”. În aceste cărţi se scrie despre înfiinţarea la Bârlad în 1911 a unui atelier de “lucrări metalice”, fără a preciza cui a aparţinut şi nici sub ce firmă a aparţinut. Există mărturia directă a lui Vasile Ivas (n.r. bunicul lui Marian Rotaru, autorul monografiei) care a dat asigurări că Nicolae Malaxa a deţinut la Bârlad un atelier de prelucrări mecanice prin aşchiere, axat în primul rând pe strungărie, o turnătorie şi un atelier de reparaţii auto.

Fabrica de ulei Mândra Bârlad, fondată de Malaxa, deţine o pompă veche de 105 ani, încă funcţională

Ulterior s-au găsit documente care explică prezenţa atelierului de reparaţii auto la Bârlad, mai ales în acele vremuri când erau foarte puţine maşini. În atelier se reparau maşinile Staţiunii de mecanizare agricolă Zorleni, prima de acest gen din Vechiul Regat şi maşinile Regimentului de Transporturi Auto “Regina Maria”, primul regiment auto din Armata Română. În anul 1921 începe ascensiunea lui Malaxa pe plan naţional. Este punctul de unde pornesc biografii industriaşului. Perioada anterioară, cât a dezvolat afacerea de la Bârlad,  a fost omisă.

Mărturiile ucenicului de la Mîndra

Vasile Ivas a povestit nepotului său că a fost ucenic la atelierele Malaxa din Bârlad la scurtă vreme după ce tatăl său, Iordache, a căzut la datorie în luptele de la Turtucaia din Primul Război Mondial.

“Malaxa, fiind un manager care dorea o dozvoltare durabilă, asigura calificarea personalului angajat. Ucenicii de la atelierele sale beneficiau de cazare în regim de internat şi de masă asigurată la cantina întreprinderii. Tinerii aveau obligatoriu şcoala primară absolvită şi urmau în paralel ucenicia, pe spatele patronului, cursurile la Gimnaziul Tehnic Bârlad. Tot patronul asigura asistenţa medicală”, precizează Marian Rotaru.

Acelaşi Vasile Ivas susţine că Malaxa a fost cel care a plătit cheltuielile de spitalizare atunci când s-a îmbolnăvit.

Alături de atelierele mecanice din Bârlad, Malaxa construieşte fabrica de ulei “Mândra”. În industria uleiurilor vegetale exista concurenţă la Bacău şi Galaţi, însă, în preajma Bârladului, unde se cultivau oleaginoasele cu rezultate foarte bune, nu exista aşa ceva şi a prevăzut că afacerea va fi un succes.

Se spune că Malaxa ar fi avut o idilă cu o fată din oraş şi de aici ar veni numele fabricii: Mândra. se mai presupune că inginerul să fi dorit iniţial să se stabilească la Bârlad, de aceea a organizat şcoala de ucenici. Dezvoltarea afacerii neaşteptat de bine i-au deschis noi orizonturi şi ambiţii.

Muncitorii de la Malaxa aveau echipamente de protecţtie FOTO george-damian.ro

“Veniturile aduse de întrepinderile din Bârlad şi sumele rezultate din vânzarea afacerii prin tranzacţii făcute în anii deceniului al doilea din secolul XX, permit lui Nicolae Malaxa să cumpere la periferia Bucureştiului un teren viran, unde, începând din 3 august 1921, începe funcţionarea unui atelier de reparaţii locomotive şi vagoane. Extinde afacerea şi în apropiere de Titan, începând cu 1923, construieşte de la fundaţie o uzină pentru producerea materialului rulant de calea ferată. Este nucleul Uzinelor Malaxa (Faur) care,  redenumite după naţionalizare “23 August”, au rămas decenii de-a rândul etalonul industriei româneşti”, spune Marian Rotaru.

Imperiul Malaxa

Uzina Malaxa a fost dată în funcţiune în 1927, iar în 1928 a fost finalizată prima locomotivă cu abur Malaxa. Uzina a fost dotată cu maşini unelte de fabricaţie germană, aceeaşi tehnică care şi-a pus cuvântul şi la fabrica de ulei “Mîndra” Bârlad, unde există o pompă de fabricaţie Germană din 1910, care există şi funcţionează şi la ora actuală. Malaxa a dovedit aceeaşi grijă pentru formare de personal calificat pe care a avut-o şi la Bârlad prin şcoala de ucenicie. Politica de resurse umane a industriaşului a făcut ca la Uzinele Faur să aibă în scurt timp 8.000 de angajaţi.

Salariile erau printre cele mai bune din industria românească, dădea o masă gratuită muncitorilor, asigura asistenţă socială, echipamente de protecţie individuale, facilităţi moderne precum vestiare şi săli de duş. Fotografiile din 1940 prezintă muncitorii de la Uzinele Malaxa în salopete iar în spaţiile de motaj purtau chiar halate albe. Se observă în imaginile de acum peste şapte decenii aşezarea ergonomică a utilajelor, spaţii largi între ele pentru acces dar şi pentru evitarea accidentelor de muncă.

Astfel s-a ajuns ca din atelierele de material rulant create în 1921 să se dezvolte concernul Malaxa care cuprindea din 1933 alături de Uzinele Faur, Fabrica de ţevi fără sudură din oţel “Malaxa Tub”, aflată tot în Bucureşti. Diversitatea producţiei au transformat marca “Malaxa” într-una din cele mai apreciate din lume. Uzina de ţevi era cea mai modernă din Europa, dat fiind că a implementat în premieră continentală procedeul american de laminare Stiefel. Uzinele faur erau considerate a fi de nivel european. Acolo a fost fabricată în 1936 prima locomotivă Diesel românească. Locomotivele “Malaxa”, cele mai puternice din Europa,  au deţinut calificativ supremaţia mondială, obţinând cele mai importante aprecieri la expoziţiile de la Belgrad (1937) şi de la Milano (1940). În 1945, la Uzinele din Reşiţa,  a fost construit automobilul “Malaxa”, considerat a fi primul  automobil românesc.

Primul automobil românesc făcut în fabrica Malaxa, la Reşiţa (1945)

Malaxa a făcut investiţii şi în construcţii. A colaborat cu arhitectul Horia Creangă, nepotul lui Ion Creangă, blocul Malaxa-Burileanu fiind considerat astăzi clădire de patrimoniu. A fost un susţinător al învăţământului prin contribuţia la dezvoltarea unor şcoli şi biblioteci, cât şi un susţinător al ştiinţei, literaturii, artei.

“A prezis Premiul Nobel”

Nicolae Malaxa se pricepea la oameni. “Industriaşul a prezis că George Emil Palade va lua Premiul Nobel pentru Medicină”, subliniază prof. doctor în istorie Elena Monu, preşedintele Academiei Bârlădene. George Emil Palade, născut în 1912 la Iaşi, din familie de intelectuali (tata - profesor, iar mama - institutoare), urmează la Medicina la Bucureşti iar în 1940 obţine doctoratul. Tânărul medic o cunoaşte pe Irina, fiica cea mare a industriaşului Malaxa. Îi oferă fără rezerve mâna fiicei sale, realizând că Palade, care publicase deja o carte despre histopatologie, are datele unui om de succes. I-a oferit un generos sprijin financiar pentru specializări postuniveristare şi cercetare.

Irina şi George Emil Palade au avut doi copii: Philip (profesor universitar) şi  pe Georgia, actuală Palade von Dusen, de profesie filolog. Malaxa îşi îndeamnă copiii să plece din România după al doilea Război Mondial. Cei doi pleacă în SUA şi George Emil Palade începe specializarea în cadrul laboratoarelor Universităţii Rockefeller. Irina Malaxa moare răpusă de boală în 1969. Flerul lui Nicolae Malaxa nu a dat greş nici în ceea ce priveşte geniul ginerelui său. În 1974, George Emil Palade obţine Premiul Nobel pentru Medicină şi Fiziologie, alături de Albert Claude şi Cristian de Duve.

Naţionalizarea concernului Malaxa

La sfârşitul anilor 30, România ajunge să nu mai importe nicio locomotivă de fabricaţie străină, iar CFR achiziţiona numai de la Uzinele Malaxa. Datorită acestor achiziţii, marea criză mondială nu a afectat concernul Malaxa, dimpotrivă, producţia uzinelor a crescut. Relaţiile industraişului au ajuns până la nivelul Tronului României, fiind un apropiat al regelui carol al II-lea.

La 11 iunie 1948, concerul Malxa este naţionalizat, iar fostul proprietar este numit consultant economic de către Guvernul Petru Groza. În acelaşi an, Malaxa rămâne la Viena unde a ajuns cu ocazia unei delegaţii guvernamentale. Comuniştii se răzbună în felul lor şi îl condamnă la moarte în contumacie (în lipsă).“Capul de acuzare l-a constituit faptul că în Uzinele Malaxa s-a fabricat armament utilizat în războiul contra URSS. Războiul se terminase în 1945, ţara era din 1944 sub ocupaţie sovietică, procesul aşa-zişilor criminali de război avusese loc în 1946. La Uzinele Malxa s-a fabricat muniţie şi s-au construit autoşenile militare şi producţia era legiferată prin planul naţional de apărare. Acuzaţia a venit abia în 1948 după fuga industriaşului. Nu numai că legea penală nu se aplică retroactiv, pentru ceva care era legal la un moment dat şi încriminat ulterior. Mai ales că armamentul produs de Malaxa a înzestrat Armata Română”, argumentează Marian Rotaru.

Uzinele Malaxa (Faur) Bucureşti FOTO george-damian.ro

De la Viena fuge în SUA şi se stabileşte la New York. Într-un final primeşte dreptul de şedere în America, mulţumită lui Richard Nixon, viitorul preşedinte, pe atunci senator de California, recunoscut pentru antipatiile faţă de comunişti. Malaxa încearcă să se relanseze în afaceri în America, dar nu mai reuşeşte. Când a ajuns peste Ocean avea deja vârsta de pensionare. În plus, era demoralizat de ceea ce a lăsat în ţară, dar şi de boala fiicei sale.

Malaxa a fost acuzat că a colaborat cu Garda de Fier, acuzele  porneau de la denunţul lui Max Auschnitt. În 1965, americanii decid expulzarea lui Nicolae Malaxa şi risca să ajungă în România, ţara care l-a condamnat la moarte. Moare înainte să fie expulzat, în 1965. Nu este menţionat nicăieri locul decesului, probabil a murit la New York.