O istorie de 2.000 de ani a bolnavilor prefăcuți
Unul dintre primele persoane despre care se știe că s-a prefăcut bolnav pentru a obține un avantaj personal a fost Odiseu.
Odiseu era eroul epopeii „Odiseea” a lui Homer, care a fost probabil scrisă în jurul secolului al VIII-lea î.Hr., dar se baza pe legende mult mai vechi.
Potrivit unei versiuni a poveștii, Odiseu s-a prefăcut că este bolnav mintal pentru a evita să ia parte la războiul grecilor împotriva Troiei.
Pentru a demonstra că nu era suficient de lucid pentru a merge la război, Odiseu a început să are nisip în loc de pământ și a făcut și alte lucruri nebunești. Totuși, minciuna lui a fost demascată.
Palamede, unul dintre personajele importante din tabăra grecilor, l-a aruncat pe fiul lui Odiseu, Telemah, în fața plugului acestuia. Odiseu s-a oprit pentru a-și proteja fiul, demonstrând astfel că nu era bolnav mintal.
Prefăcându-te bolnav pentru a obține un avantaj personal – de exemplu, pentru a încerca să eviți munca sau războiul – este un lucru pe care oamenii din Antichitate și cei din zilele noastre îl au în comun.
După cum vom vedea, „a-ți lua o zi liberă pe motiv de boală” are o istorie îndelungată.
Sclavul roman cu „durere la genunchi”
Medicul grec Galen din Pergam (129–216 d.Hr.) era familiarizat cu fenomenul oamenilor care se prefăceau bolnavi.
Într-una dintre numeroasele sale cărți, el oferă cea mai detaliată relatare din Antichitate pe care o avem despre un medic care tratează un pacient ce își simulează boala.
Galen descrie cum un tânăr sclav roman încearcă să scape de munca sa pretinzând că are dureri severe la genunchi.
Ca parte a înșelătoriei sale, sclavul își unge genunchiul cu un unguent otrăvitor pentru a-l face să pară umflat și vânăt:
„Sclavul avea o umflătură mare la genunchi, care i-ar fi speriat pe oamenii care nu știu nimic despre medicină, însă cineva cu pregătire medicală își dă seama cu ușurință că aceasta fusese provocată de substanța numită «thapsia».”
Era vorba despre Thapsia garganica, o plantă otrăvitoare care provoacă inflamație și umflături.
Galen și-a dat seama, de asemenea, că era vorba despre o leziune prefăcută datorită relatărilor contradictorii ale sclavului despre durerea sa. La un moment dat, sclavul a spus:
„«Simt o tensiune în toată articulația», iar în alt moment: «Simt o zvâcnire în interior», și apoi: «Parcă aș avea o săgeată înfiptă în ea» sau: «Parcă aș fi fost înțepat cu ace» sau: «Simt că este grea ca o piatră», apoi «Simt durere în tot piciorul, în felul acesta», iar apoi «Simt că osul este slăbit»”.
Galen îi administrează sclavului și un tratament fals, pentru a vedea cum reacționează:
„I-am spus: «O să-ți ung genunchiul cu un medicament, iar durerea pe care o ai va înceta imediat». Apoi am aplicat un medicament care nu calmează deloc durerea, ci de obicei doar răcorește căldura produsă de thapsia. După foarte puțin timp, sclavul a confirmat că durerea îi dispăruse complet. Dacă această durere ar fi fost într-adevăr provocată de o umflătură fierbinte apărută dintr-o cauză internă, acest medicament răcoritor ar fi intensificat durerea și cu siguranță nu ar fi ameliorat-o.”
După ce minciuna tânărului sclav a fost demascată, acesta a trebuit să se întoarcă la muncă.
Cum îți dai seama că cineva se preface
Galen le oferea medicilor și sfaturi despre cum să descopere dacă un pacient își simulează boala. Printre acestea se număra recomandarea ca medicii să le spună pacienților la ce lucruri ar trebui să renunțe pentru a se însănătoși:
„Unii oameni sunt iubitori de vin, unii sunt iubitori de mâncare, […] unii sunt iubitori de băi și unii sunt iubitori de sex.”
Este clar că Galen considera că oamenii nu ar avea motive să se prefacă bolnavi dacă, în timpul tratamentului, ar trebui să renunțe la lucrurile lor preferate sau la alimentele și băuturile preferate.
Este vreodată justificată prefăcătoria?
În relatările antice apar oameni care se prefăceau că suferă tot felul de boli pentru a obține avantaje personale, în principal pentru a scăpa de muncă, de serviciul militar sau pentru a ascunde o aventură amoroasă.
Totuși, în situații extreme, minciuna poate fi considerată justificată.
În romanul „Ephesiaca” („Povestea efeseană”), de Xenofon din Efes (scris în secolele II-III d.Hr.), eroina Anthia evită să fie vândută ca prostituată prefăcându-se că are o criză de epilepsie.
Apoi minte spunând că suferă de epilepsie dintotdeauna și este eliberată.
Bolnavii prefăcuți în zilele noastre
În vremurile moderne, „a-ți lua o zi liberă pe motiv de boală” a devenit un fenomen bine cunoscut.
Cu toții am văzut povești despre oameni care își sună angajatorii pentru a spune că sunt bolnavi, iar apoi șefii îi văd la televizor sau pe rețelele sociale, bând și distrându-se la meciuri de cricket sau fotbal.
Dacă fenomenul „zilei libere pe motiv de boală” ne spune ceva, este faptul că boala trezește compasiune, iar compasiunea ne determină să le permitem oamenilor bolnavi să se îndepărteze temporar de îndatoririle lor, însă această compasiune poate fi exploatată pentru un câștig personal.
Galen știa foarte bine acest lucru, acum aproximativ 2.000 de ani.
Foto sus: „Ulise arând țărmul mării”. În mitologia greacă, Odiseu (Ulise) a simulat nebunia pentru a evita să lupte în Războiul Troian, arând un țărm și semănându-l cu sare. Când Palamede l-a plasat pe fiul lui Odiseu, Telemah, în calea plugului, eroul a virat pentru a-l salva, demascând vicleșugul. Această scenă dramatică a fost imortalizată de artistul englez Heywood Hardy, în pictura sa din 1874 (© New York Public Library)
---
Autor: Konstantine Panegyres, lector în Studii Clasice și Istorie Antică, la University of Western Australia din Perth
Articol publicat inițial pe site-ul The Conversation (engleză) sub licență Creative Commons.
Mai multe pentru tine...
