Până unde au ajuns, de fapt, vikingii?
În mai puțin de trei secole, navigatorii scandinavi au ajuns în zone îndepărtate, din America de Nord până în Orientul Apropiat.
Au pornit din Scandinavia cu corăbii capabile să înfrunte Atlanticul de Nord, au navigat pe marile fluvii ale Europei de Est, au ajuns la Constantinopol și Bagdad și, în jurul anului 1000, au traversat Atlanticul până în America de Nord, relatează Live Science.
În mai puțin de 300 de ani, vikingii au transformat navigația într-un instrument de explorare, comerț, cucerire și migrație. Dar care a fost cel mai îndepărtat punct până la care au ajuns și ce îi determina să se aventureze atât de departe?
Pentru vikingi, călătoriile pe distanțe uriașe nu erau doar aventuri în necunoscut. La baza expansiunii lor se aflau, în primul rând, interese foarte concrete: bogăția și puterea.
„Vikingii erau foarte conștienți de ceea ce se întâmpla în Anglia și pe continent la acea vreme. Știau că acolo existau bogății și făceau comerț cu aceste populații de mult timp. Apoi și-au dat seama că nu mai era nevoie să facă schimburi. Puteau pur și simplu să ia ceea ce își doreau”, spune Alexandra Sanmark, profesoară de arheologie medievală la University of the Highlands and Islands din Scoția.
Nu un imperiu, ci o lume a liderilor războinici
În primele secole ale Epocii Vikingilor, între anii 793 și 1066, grupuri de războinici plecau din Scandinavia în timpul verii, atacau așezări de coastă și se întorceau toamna cu prada. Treptat, însă, raidurile sezoniere au făcut loc unor expediții de cucerire și colonizare.
Vikingii au început să-și aducă familiile în teritoriile ocupate, întemeind așezări permanente și puncte strategice de-a lungul rutelor comerciale.
Deși vikingii au ajuns să controleze teritorii vaste, nu au format un imperiu unitar în sensul modern al termenului.
„Au existat perioade în care vikingii controlau teritorii uriașe, dar, cu excepția Imperiului Mării Nordului al regelui Cnut, nu putem vorbi despre un imperiu. Arheologii îl descriu mai degrabă drept un regat al piraților. Existau numeroși războinici sau lideri independenți care uneori se uneau în armate uriașe, iar alteori acționau separat, în grupuri mai mici. Totul ținea de interesele fiecăruia. Nu era vorba despre mândrie națională, ci despre putere și bogăție personală ”, explică Ellen Nӕss, arheolog la Museum of Cultural History din Oslo.
Această structură descentralizată a făcut ca expansiunea vikingilor să semene mai degrabă cu o rețea de expediții, alianțe, așezări și rute comerciale decât cu o cucerire planificată de un singur stat.
Spre vest: saltul din insulă în insulă
Primele expediții spre vest i-au dus pe vikingi în nordul Scoției. Acolo, aceștia au întemeiat așezări și au transformat regiunea într-un punct de plecare pentru noi călătorii.
Hebridele și Insulele Feroe au devenit etape naturale ale acestei expansiuni maritime. Din aproape în aproape, navigatorii nordici au ajuns în Islanda, în jurul anului 870.
Dar următorul pas avea să fie mult mai îndrăzneț.
Atlanticul, traversat cu aproape 500 de ani înaintea lui Columb
În jurul anului 1000, vikingii au traversat Atlanticul și au ajuns în sud-vestul Groenlandei. De acolo, au continuat spre vest până la L'Anse aux Meadows, în Newfoundland, Canada. Așezarea se afla la aproximativ 3.900 de kilometri de Norvegia.
Pentru navigatorii Evului Mediu, era o performanță extraordinară. Corăbiile lor și cunoștințele de navigație le-au permis să traverseze unele dintre cele mai dificile ape din Atlanticul de Nord.
Descoperirea așezării de la L'Anse aux Meadows a confirmat astfel că europenii ajunseseră în America de Nord cu secole înaintea lui Cristofor Columb.
Dar vikingii nu au transformat Newfoundland într-o colonie permanentă.
De ce nu au rămas în America de Nord?
Groenlanda a jucat un rol esențial în călătoriile dintre Scandinavia și America de Nord. Pentru vikingi, regiunea oferea resurse valoroase, inclusiv morse, vânate pentru fildeș și piele.
Legăturile dintre Groenlanda și America de Nord par să fi fost suficient de importante încât vikingii să transporte materiale de pe continent.
Un studiu publicat în 2023 în revista Antiquity a arătat că aceștia au adus în Groenlanda chiar și arbori de mari dimensiuni, folosiți ulterior la construcția clădirilor. Totuși, așezarea din Newfoundland nu a rezistat.
„Nu știm cu certitudine de ce a fost abandonată așezarea. Dar era foarte departe de patria-mamă, iar resursele disponibile acolo erau, în linii mari, aceleași cu cele pe care le găseau acasă. Prin urmare, nu exista un motiv real să meargă mai departe”, spune Nӕss.
Spre est, vikingii au descoperit o lume complet diferită
Dacă expansiunea spre vest a însemnat traversarea unor oceane necunoscute, drumurile spre est au urmat o logică diferită.
Vikingii au traversat Marea Baltică și au navigat pe marile râuri ale Europei de Est și Rusiei. Aceste căi navigabile le-au permis să pătrundă adânc în interiorul continentului.
În secolul al X-lea au ajuns în regiunea Kievului și la Novgorod, iar de acolo au continuat spre Constantinopol, capitala Imperiului Bizantin. Vikingii, pe care bizantinii îi numeau varegi, au format faimoasa Garda Varegă, o unitate de elită a armatei Imperiului Roman de Răsărie, din secolul al X-lea până în secolul al XIV-lea, membrii săi fiind gardienii personali ai împăraților bizantini.
În jurul anului 1000, rețelele lor comerciale ajungeau până la Bagdad.
Pentru scandinavii veniți dintr-o lume a așezărilor nordice, civilizațiile întâlnite pe aceste rute trebuie să fi reprezentat o experiență cu totul diferită.
„Diferența dintre tipurile de civilizație era uriașă și sunt sigură că au fost profund impresionați de clădiri, haine, obiecte și monedele arabe”, spune Sanmark.
În aceste teritorii, vikingii s-au concentrat mai mult pe comerț decât pe jaf. Mulți s-au stabilit în comunitățile locale și au ajuns să dețină poziții importante.
Cât de departe au ajuns în Asia?
În Asia, dovezile devin mai greu de urmărit. Arheologii îi pot identifica pe vikingi prin morminte, așezări și surse scrise. Dar, dincolo de limitele acestor dovezi, rămân doar obiectele pe care le-au adus înapoi în Scandinavia.
În Suedia au fost descoperite, de exemplu, țesături de mătase provenite din China.
„Nu știm cât de departe au călătorit pentru a obține acest material. Dar aveau cu siguranță legături până în China și India. Nu există nicio îndoială în această privință”, explică Sanmark.
Acest lucru ridică o întrebare fascinantă: cât de mare era, de fapt, lumea cunoscută de vikingi?
Răspunsul nu este încă definitiv. Obiectele pot indica existența unor contacte comerciale fără să ne spună exact cine a parcurs întreaga rută sau până unde a călătorit.
Vikingii au ajuns și în Africa
Expansiunea lor nu s-a desfășurat doar pe direcția est-vest. Vikingii au navigat spre sud, de-a lungul coastelor Europei, ajungând și în Peninsula Iberică.
La începutul secolului al XI-lea, au ajuns și de-a lungul coastei nordice a Africii. Sahara a reprezentat însă o limită importantă. Lipsa cursurilor de apă navigabile și condițiile aride au făcut ca expansiunea lor să nu continue spre interiorul continentului.
Care a fost cel mai îndepărtat punct atins de vikingi?
După aproape trei secole de expansiune, lumea vikingilor se întindea pe o distanță impresionantă. De la Scandinavia și Insulele Britanice până în Groenlanda, America de Nord, Europa de Est și Orientul Apropiat, navigatorii nordici au construit o rețea complexă de rute și așezări.
Epoca Vikingilor a început să se încheie în jurul mijlocului secolului al XI-lea, pe fondul transformărilor politice, al contactului tot mai intens cu alte culturi și al răspândirii creștinismului în Scandinavia.
Dacă întrebarea este strict geografică, răspunsul este relativ clar.
„Din punct de vedere geografic, așezarea din Newfoundland este probabil cel mai îndepărtat punct până la care au ajuns”, spune Nӕss.
Dar distanța poate fi măsurată și altfel: „Din punct de vedere cultural, Bagdadul a fost poate o călătorie și mai mare în necunoscut pentru vikingi”.
Foto sus: Nave ale vikingilor în pictura „Oaspeți de peste mări”, de Nicholas Roerich (© Tretyakov Gallery / Wikimedia Commons)
Mai multe pentru tine...
