Top 7 mituri despre vikingi care sunt (aproape) complet false
Există numeroase concepții greșite despre vikingi. Ei sunt adesea reprezentați ca războinici însetați de sânge, neîngrijiți și purtând coifuri cu coarne. Însă aceasta este o imagine eronată, bazată în mare parte pe reprezentările vikingilor din secolul al XIX-lea, când apăreau în arta europeană fie ca eroi romantici, fie ca sălbatici exotici.
În realitate, vikingii nu erau doar personaje de legendă, și nici nu aveau aripi sau coarne pe coifuri. Live Science a realizat o listă cu șapte mituri despre vikingi demontate.
1. Vikingii purtau coifuri cu aripi și coarne
Această idee poate fi urmărită până la artistul german din secolul al XIX-lea, Carl Emil Doepler, care i-a înfățișat pe zeii germanici precum Wotan (Odin) purtând coifuri cu aripi în costumele create pentru ciclul de patru opere epice al lui Richard Wagner, cunoscut sub numele de Der Ring des Nibelungen („Inelul Nibelungului”). Wagner s-a inspirat din mitologia germanică, dar ideea că și nordicii, inclusiv unii vikingi, purtau astfel de coifuri a prins rădăcini.
Concepția că vikingii aveau coifuri cu coarne provine din picturile secolului al XIX-lea și a fost ulterior popularizată de filmele de la Hollywood. Mitul ar fi putut fi inspirat și de niște coifuri ceremoniale cu coarne descoperite în Danemarca în 1942, însă acestea datează din jurul anului 900 î.Hr., cu peste o mie de ani înaintea epocii vikingilor.
2. Vikingii își executau dușmanii prin metoda „vulturului de sânge”
Execuția numită „vulturul de sânge” este descrisă în texte scandinave medievale, însă este posibil să fi fost doar o idee macabră și nu o practică reală.
Potrivit unor saga nordice, anumiți regi vikingi își executau dușmanii tăindu-le coastele de-a lungul coloanei vertebrale și scoțându-le plămânii prin spate, astfel încât să semene cu niște aripi. Saga-urile oferă două exemple aparent distincte ale acestei pedepse.
Totuși, experții consideră că aceste relatări ar fi putut fi exagerate pentru efect dramatic, iar dovezile arheologice care să confirme că asemenea execuții au avut loc lipsesc complet. Cu toate acestea, includerea lor în poveștile despre vikingi din secolul al XIX-lea și în unele seriale moderne a consolidat mitul.
3. Vikingii erau doar jefuitori
Este incontestabil că mulți vikingi erau jefuitori. Însă nu toți erau astfel, iar ei au fost și comercianți pasionați, precum și exploratori neînfricați.
Artefacte precum monedele arabe de argint arată că rețelele comerciale vikinge se întindeau de la Bizanț până în Insulele Britanice. De asemenea, așezarea L'Anse aux Meadows din Newfoundland demonstrează că vikingii au ajuns în anumite părți ale Americii în jurul anului 1000 d.Hr., cu aproape 500 de ani înaintea lui Cristofor Columb.
Vikingii erau renumiți pentru comerțul cu blănuri, fildeș de morsă și chihlimbar, iar unii istorici contemporani consideră că motivele economice și culturale ale expansiunii vikinge au fost la fel de importante ca raidurile și capturarea de sclavi.
4. Vikingii erau extraordinar de violenți
Este la fel de incontestabil că vikingii puteau fi violenți, și destul de des. Însă trăiau într-o epocă violentă, în care multe alte societăți manifestau același nivel de brutalitate. Nu există dovezi că vikingii ar fi fost mai violenți decât alte popoare ale vremii.
Atacuri celebre, precum raidul asupra insulei britanice Lindisfarne din anul 793, le-au adus o reputație deosebit de sângeroasă. Totuși, războaiele brutale și masacrele erau obișnuite în Europa medievală timpurie, iar ideea că vikingii ar fi fost excepțional de violenți pare să fie o invenție a epocii victoriene.
5. Toți vikingii erau blonzi
Ideea că toți vikingii aveau aspect „nordic”, adică erau înalți, blonzi și cu ochi albaștri, ar putea proveni din teoriile rasiale ale Europei secolului al XIX-lea. În realitate, vikingii reprezentau mai degrabă un grup cultural decât unul etnic.
Studii recente asupra ADN-ului vikingilor au evidențiat amestecuri genetice între scandinavi, sud-europeni, slavi și chiar membri ai populației Saami. Vikingii călătoreau adesea pe distanțe mari, inclusiv în Bizanț și în lumea islamică, astfel că este probabil ca unii dintre ei să fi avut origini din aceste regiuni.
În plus, analizele ADN din mormintele războinicilor vikingi indică faptul că unii aveau păr închis la culoare și trăsături variate, nu un aspect fizic uniform.
6. Vikingii erau murdari
Imaginea populară a vikingului este cea a unui războinic murdar și urât mirositor. În realitate, vikingii erau surprinzător de curați pentru standardele vremurilor respective.
Artefactele descoperite în morminte ale vikingilor arată că îngrijirea personală era importantă: au fost găsite piepteni, pensete și instrumente pentru curățarea cerumenului din urechi. Fragmente de vase sugerează, de asemenea, că săpunul era utilizat frecvent.
Baia era relativ rară în acea perioadă, astfel că acest obicei îi diferenția de multe alte populații. Exploratorul arab Ahmad ibn Fadlan nota, în anul 921, că vikingii din regiunea medievală slavă răsăriteană numită Rus se spălau zilnic, un comportament pe care îl considera neobișnuit.
7. Vikingii au fost „îmblânziți” de creștinism
Uneori s-a susținut că răspândirea creștinismului în lumea vikingilor, care a înlocuit cultul zeilor nordici, i-a făcut în cele din urmă mai puțin înclinați spre violență. Însă această idee ar putea fi doar propagandă creștină.
Vikingii au început ca păgâni în jurul secolului al VIII-lea, iar în secolul al X-lea, regele Harald Bluetooth se lăuda că a convertit Danemarca la creștinism.
Cu toate acestea, vikingii par să fi rămas brutali de-a lungul întregii lor istorii, iar dovezile nu indică o reducere a violenței după adoptarea creștinismului. Dimpotrivă, gropile comune descoperite de arheologi indică faptul că și vikingii creștini au participat la masacre de amploare.
Foto sus: Flota vikingilor. Pictură de Edward Moran (© The Knohl Collection / Wikimedia Commons)
Mai multe pentru tine...
