Jaful organizat de regimul comunist împotriva „moșierilor” și „chiaburilor” din județul Teleorman
Mulți mai cred că înainte de 1989 a fost bine și că regimul politic adus pe tancurile sovietice a asigurat modernizarea țării. În realitate, conducerea de la București a dus un permanent război cu întregul neam și mereu erau inventate categorii de dușmani ai poporului. Autoritățile doreau cu orice preț să demonstreze că făceau ceva util și că munceau.
Principala categorie de locuitori care urma să dispară din lumea satului era cea reprezentată de moșieri și chiaburi. Trebuia să se facă totul pentru a exista o sărăcie de tip egalitarist. Moșierii erau cei mai urâți de regim și s-a dat un decret în 1949 pentru a se confisca tot ceea ce le-a mai rămas și trecerea acestor bunuri în proprietatea autorităților.
Cercetătoarea Steluța Chefani–Pătrașcu a descoperit în arhive documente despre situația din județul Teleorman și se constată din datele de sinteză că nu era o lume chiar săracă, așa cum se spune prin presă și romane. În perioada 3 – 5 martie 1949, zbirii statului au găsit 29 de tractoare, 42 pluguri de tractoare, 62 care și 89 de căruțe. Se adăugau 193 de pluguri cu tracțiune animală. Erau suficiente pentru a practica agricultura pe suprafețe vaste și bunurile puteau fi transportate în siguranță spre depozite sau clienți. Prada era importantă dacă se ține cont că era realizată într-o săptămână de jaf și într-un singur județ al patriei populare.
Realizarea de recolte nu este importantă dacă nu se realizează păstrarea și prelucrarea producției. Autoritățile aveau magazii prin gări și sătenii puteau să ducă mărfurile către clienți. Existau depozite și la marile mori din orașe. Mijloacele de transport cu tracțiune animală asigurau livrări consistente din surplusul de cereale, alte cantități fiind utile pentru consumul local și însămânțări. Au fost găsite 15 batoze și 72 de mașini de bătut porumbul, astfel încât cerealele să fie curate și cu masa redusă. Teascurile erau importante pentru a obține ulei sau vin și zbirii regimului au identificat și confiscat 13 instalații. Multe instalații proveneau din import și erau de calitate, dar statisticile sunt puțin explicite.
Locuitorii din România strânseseră bunuri în toată perioada interbelică și în vreme de război, dar au venit agenții străinătății și au distrus centrele de producție din mediul rural. Au demonstrat apoi că a fost sărăcie cruntă în spațiul românesc și că numai noua formă de organizare politică putea să aducă fericirea și prosperitatea cetățenilor închiși între rețelele de sârmă ghimpată de la frontiere. S-a ajuns în situația ca oamenii să plece în frunte cu intelectualii. Țăranii au început să se miște ultimii.
Autoritățile comuniste n-au putut să realizeze ceva util societății decât pornind de la distrugere și au trimis munți de bunuri către Uniunea Sovietică sau le-au folosit pentru a pune bazele economice ale regimului. România a fost un fel de El Dorado pentru statul care absorbea resurse în vederea cuceririi întregii planete.
Documentele cercetate de istoricul Steluța Chefani–Pătrașcu demonstrează că în perioada interbelică au fost acumulări masive de bunuri în toate gospodăriile și comuniștii au avut grijă să profite de situație pentru ca apoi să se scrie despre greaua moștenire lăsată de regimul burghez. Nu se precizează că erau cu origine în statele capitaliste și că mașinile agricole și-au făcut datoria până când au rămas fără piese pentru reparații sau până când autoritățile au dispus de tehnică realizată în fabricile regimului.
Foto sus: La școala de tractoriști, în 1958 (© Azopan CC BY-NC-ND 4.0)
Mai multe pentru tine...
