Industrializarea României Mari prin creșterea importurilor de tehnologie modernă din Germania
Istoricii români au subliniat cu înverșunare intelectuală că a existat o perioadă de recesiune după 1929 și că Germania a făcut totul pentru a transforma statul carpatic într-un simplu furnizor de materii prime, în special de petrol și derivate ale acestuia. Teza a fost rostogolită din perioada comunistă până astăzi și se pune accent pe negativitatea regimului instalat la putere din ianuarie 1933. Nu se putea ca aspectul economic să fie tratat separat și s-a aruncat totul în oală.
Datele statistice ale autorităților de la București, publicate în anul 1940, demonstrează că situația era complet diferită și economia țării se ridica tocmai prin realizarea de importuri din statul ce fusese dușman în Marele Război.
Afacerile cu patronii din Germania democratică au mers greu și numai 8.290 de tone de aparate, mașini și motoare au sosit în 1931. Instaurarea unui regim nazist ar fi trebuit, după interpretările istoricilor care au scris corect din punct de vedere politic și fără să respecte realitatea, să ducă la diminuarea sau chiar la încetarea livrărilor de produse utile în economie.
S-a ajuns însă la o cantitate de 27.534 t de mărfuri în 1938, cel mai bun an pentru economia capitalistă de pe meleagurile românești. Fuseseră furnizate în anul precedent alte 23.947 t de produse ce puteau să crească producția internă din punct de vedere calitativ și cantitativ. Un utilaj nou din perioada interbelică putea fi folosit timp de decenii. Datele statistice nu precizează și tipurile de aparate și motoare importate pentru sectorul afacerilor. Erau salturi semnificative pe o piață în mișcare.
Economia României începea să se ridice și prin dotări moderne și multe produse erau realizate pe plan local pentru o populație urbană aflată în creștere accelerată după 1929. Tocmai importurile germane au contribuit la o dezvoltare a afacerilor din industrie și agricultură, dar autorii n-au vrut să spună adevărul istoric. Nu puteau să creadă și să spună că regimul socialist din Germania a avut, cu sau fără voia conducătorilor, consecințe pozitive pe undeva.
Acum este foarte greu să mai oferi datele corecte din moment ce s-a realizat o adevărată legendă istoriografică. Trebuie să se mai citească și izvoarele timpului pentru a mai înțelege câte ceva din trecut. Studierea anuarelor statistice nu prea a fost ceva plăcut pentru specialiști din cauza mulțimii de date și se preferă repetarea tezelor lansate de înaintași reputați și amintite mereu prin universități și publicații.
Manipularea politică a fost prea mare în istoriografie pentru a se mai recunoaște acum ușor că industria germană a contribuit la ridicarea României Mari atunci când aliații tradiționali, Franța și Anglia, s-au retras din Europa de Est.
Procesul de transformare economică a continuat și din 1939, chiar dacă relațiile politice n-au fost cele mai bune și au fost afectate de declanșarea celui de-Al Doilea Război Mondial.
Afacerile au mers prost cu Germania pe fondul tensiunilor politice din perioada 1932 – 1934, dar apoi a urmat o adevărată expansiune a unei economii ce practic se sufoca din cauza concurenței marilor puteri. Se ducea în epocă un cumplit război economic, cel în care au fost folosite toate strategiile științei, dar s-a ajuns până la urmă tot la forța distrugătoare a armamentului.
Foto sus: Fabrică germană în timpul de-al Doilea Război Mondial (© Jakob Faes / Wikimedia Commons)
Mai multe pentru tine...
