Marea Criză Economică: Importurile României Mari în anul 1930
Recesiunea a pornit din SUA în octombrie 1929 prin prăbușirea afacerilor la bursă și s-a răspândit la nivel universal, efectele fiind resimțite până la declanșarea conflictului mondial. Sărăcia a generat o radicalizare a omenirii și a fost normal să înceapă un prăpăd din disperarea comunităților. Mulți politicieni au profitat de ocazie pentru a se manifesta cât mai agresiv, originile speciei fiind vizibile.
S-a scris că nu prea mergeau afacerile, dar elitele din România doreau o metalizare a țării în jurul fierului și au sosit 263.088 t de produse din metalul rezistent. Afacerile mergeau și se construia din ce în ce mai solid și durabil.
Fierul era doar una din substanțele deosebit de căutate, dar economia avea nevoie de produse din ce în ce mai sofisticate și au fost importate alte 12.473 t de metale și metaloide. Fabricile aveau nevoie de materie primă și, cum producția locală era limitată sau nu exista, se prefera cumpărarea de materii prime rafinate.
Ritmul vieții era din ce în ce mai accelerat de evoluțiile tehnologice și deplasarea cu ajutorul cailor sau al boilor nu mai era satisfăcătoare. Nici măcar trenul nu mai era interesant din cauză că oprea departe de centrul localităților. Au fost aduse 12.446 t de vehicule de toate tipurile pentru mișcarea oamenilor și a mărfurilor în interiorul orașelor, automobilele fiind concentrare îndeosebi în zona București – Prahova, adică aproape de sursele de petrol. Clienții din orașe și cei cu bani din mediul rural au fost interesați să dețină mașini personale pentru comprimarea distanțelor.
Statul și patronii erau interesați să ofere pe piață mai multe mărfuri de calitate superioară și producția de tip meșteșugăresc nu prea mai era interesantă decât pentru piețele locale, izolate, precum cele din mediul sătesc. Chiar dacă se considera că erau bunuri realizate cu grijă de către specialiști, piața era în continuă expansiune și se impunea introducerea de mașini pentru dezvoltarea producției de serie.
Se impunea aducerea de tehnică motorizată din Occident și au fost cumpărate în 1930, conform datelor din anuarul statistic publicat în anul 1936, 34.949 t de mașini, motoare și aparate necesare în economia concurențială. Sosirea acestor tehnologii implica o transformare a fabricilor, cele ce începeau să aibă sute de angajați pentru a realiza livrări la nivelul întregii țări și la export.
A fost dezvoltat și sectorul construcțiilor, despre care se spune că a fost practic oprit, cu ajutorul materialelor din import. Au sosit 83.540 t de produse din pământ și piatră, cei bogați căutând marmura sau țiglele de la firme renumite. Aspectul clădirilor și al mărfurilor era schimbat și cu ajutorul a 7.619 tone de vopsea și lacuri.
Se zice că era recesiune în lume, dar se cumpăra mult de pe piața internațională și România nu era cel mai mare client. Este greu de imaginat cum a fost posibil să se vorbească despre recesiune când numai statul din Carpați achiziționa sute de mii de tone de fier și societatea era pusă în mișcare de forța motoarelor. Ritmul vieții era trepidant, oamenii simțeau apăsarea schimbării, dar mulți au spus și scris că nu erau vizibile transformări sociale și materiale. Obișnuința duce la concluzii eronate și puțini sunt cei ce interpretează datele statistice sau peisajele pe care le văd zilnic.
Istoricii au aplicat o metodă de manipulare care nu putea da greș în interpretarea evenimentelor din timpul recesiunii. Au scris mereu că era prea puțin și astfel s-a păstrat de decenii imaginea de sărăcie și recesiune.
Foto sus: Bucureștiul interbelic, fotografie de Nicolae Ionescu
Mai multe pentru tine...
