Marea Criză Economică sau vremea lansării unor afaceri grele
S-a tot scris despre recesiunea americană începută în anul 1929 și s-a spus că a fost un prăpăd universal, că nimic nu mai mergea în toate sectoarele, prețurile s-au prăbușit și nivelul de trai a fost în aceeași situație. S-a ajuns ca populația să se radicalizeze din cauza problemelor generate de viciile sistemului de producție de tip capitalist, concurențial.
Unii economiști chiar credeau că lumea totalitară poate să fie soluția pentru rezolvarea crizelor de sistem și cea mai atractivă era imaginea Uniunii Sovietice, cea care părea să fie singurul organism statal imun la criză. Datele statistice publicate în România în 1940 spun altceva și afacerile mergeau din plin și în lumea capitalistă.
Clienții români au cumpărat din surse occidentale 263.088 t de produse din fier pentru a realiza investiții în industrie și construcții doar în anul 1930, cel ce este inclus complet în perioada de recesiune. Statistica este prea sintetică și spune doar masa totală a achizițiilor, dar este evident că au fost făcute cumpărături în vederea realizării a ceva trainic. Lemnul era ușor de găsit, dar poporul român intrase și el în epoca fierului. Au fost aduse din străinătate mărfuri echivalente cu 26.309 vagoane din epocă. Chiar dacă istoricii au spus că era recesiune, patronii timpului căutau cât mai multă marfă de calitate.
Fabricile din România aveau multe mașini uzate moral sau fizic și atunci s-a trecut la achiziționarea de echipamente pentru transformarea întregii economii. Au fost aduse utilaje, motoare și aparate cu o masă totală de 34.949 t și era evident că s-a produs o înlocuire a tehnicii vechi. Au fost găsite pe diferite piețe și 12.473 t de alte metale și metaloide ce erau necesare unei prelucrări superioare în fabrici. Populația urbană și cea cu potențial financiar din mediul rural cereau cât mai multe bunuri metalice. Era preferabil să fie ieftine, rezistente și durabile în timp.
Calul și căruța nu mai erau de interes pentru oamenii de afaceri, mai ales în mediul urban. Carul cu boi chiar era un arhaism greu de suportat și putea să fie admirat de un patron doar în picturi. Bunurile circulau cu o viteză sporită și se simțea nevoia de motorizare. Au fost aduse din Occident 12.446 t de vehicule de toate tipuri, dar predominau automobilele, cele ce erau simbolul succesului economic.
Se construia mult în România interbelică și au fost aduse în 1930 83.540 t de produse din pământuri și pietre. Clienții căutau mărfuri de calitate și erau preferate celor românești. Producătorii locali livrau materialele de construcție ce erau de bază și cu prețuri cât mai reduse. Nisipul, pietrișul și cărămizile erau la mare căutare. Erau ridicate și consumurile de var, ciment și diferite tipuri de roci.
Se făceau afaceri bune și în domeniul muzical, petrecerea timpului liber fiind o adevărată obsesie în mediul urban al marilor orașe. Petrecerile de amploare mai redusă se țineau și în lumea satului și pentru toate formațiile erau necesare instrumente muzicale noi și cât mai bune. Au fost cumpărate numai în 1930 469 t.
Cum obișnuința este a doua natură a omului, contemporanilor li se părea că se stă pe loc în toate domeniile. Realitatea era că se simțea presiunea schimbării și toate categoriile sociale erau stresate de ritmul modificărilor.
Foto sus: Vedere aeriană a Rafinăriei Astra Română, în perioada interbelică (© iMAGO Romaniae)
Mai multe pentru tine...
