⬆

Cine a fost în realitate Bernard Gui, inchizitorul nemilos din „Numele trandafirului”?

Pentru milioane de oameni, Bernard Gui are chipul inchizitorului rece și neînduplecat din filmul Numele trandafirului, realizat de Jean-Jacques Annaud după romanul lui Umberto Eco. În această reprezentare, dominicanul pare întruchiparea unei Inchiziții medievale preocupate aproape exclusiv de pedeapsă, tortură și ruguri aprinse pentru cei considerați eretici.

Personajul nu a fost însă inventat. Bernard Gui a existat, a trăit între 1261 și 1331, a fost călugăr dominican și unul dintre cei mai cunoscuți inchizitori ai Evului Mediu. Numai că, atunci când coborâm din lumea literaturii și a cinematografiei în arhivele proceselor pe care le-a condus, imaginea devine considerabil mai complicată.

Documentele judiciare păstrate permit chiar formularea unei întrebări aparent simple: câți oameni a condamnat Bernard Gui la moarte?

Răspunsul, cel puțin potrivit sentințelor sale cunoscute, este surprinzător. Din sute de persoane ajunse în fața tribunalului său, aproximativ 45 au primit condamnarea la moarte prin ardere pe rug.

Este o cifră suficient de mare pentru a nu transforma Inchiziția într-o instituție benignă, dar mult mai mică decât ar sugera reputația de călău aproape compulsiv pe care cultura populară i-a construit-o lui Bernard Gui.

Cine a fost Bernard Gui

Bernard Gui a activat în principal în regiunea Toulouse, una dintre zonele în care Biserica Catolică continua să urmărească, la începutul secolului al XIV-lea, supraviețuirea comunităților și ideilor asociate catarismului.

Pentru Biserica medievală, problema catară nu era una minoră. Catharii contestaseră principii fundamentale ale doctrinei catolice și construiseră comunități religioase suficient de puternice încât confruntarea cu ele să ducă, în secolul al XIII-lea, inclusiv la cruciada împotriva albigenzilor.

Când Bernard Gui a devenit inchizitor, marile centre ale catarismului fuseseră deja distruse, însă autoritățile ecleziastice continuau să caute persoane despre care se considera că păstrau sau transmiteau doctrine eretice.

Rolul său era tocmai acesta: să investigheze acuzațiile, să interogheze persoanele suspectate, să stabilească dacă existau dovezi și, în cazul unei condamnări, să pronunțe pedeapsa prevăzută de sistemul juridic ecleziastic al epocii.

Bernard Gui nu a fost însă doar judecător. A fost și autorul unei lucrări devenite celebre, Practica Inquisitionis Hereticae Pravitatis, un adevărat manual destinat inchizitorilor, în care descria procedurile de investigare a ereziei, metodele de interogare și modul în care trebuiau tratate diferitele grupuri considerate periculoase pentru ortodoxia catolică.

Tocmai existența acestor scrieri, dublată de păstrarea unei părți importante din sentințele sale, face ca activitatea lui să poată fi studiată mult mai precis decât cea a multor alți inchizitori medievali.

916 decizii judiciare și 636 de persoane sau comunități

Una dintre cele mai importante surse pentru reconstruirea activității sale este volumul sentințelor pronunțate în perioada în care Bernard Gui a activat la Toulouse.

Citeste continuarea pe turismistoric.ro