⬆

Filmul românesc scos de la cinema Scala chiar în dimineața premierei. Povestea lui „Dincolo de nisipuri”

În dimineața zilei de 2 iulie 1973, la cinematograful Scala din București trebuia să aibă loc premiera unui film românesc despre care oamenii din cinematografie vorbeau deja cu entuziasm. Fusese realizat de un regizor tânăr, Radu Gabrea, după proza lui Fănuș Neagu, avea o distribuție remarcabilă și trecuse, nu fără probleme, prin mecanismele obișnuite de control ale cinematografiei comuniste.

Numai că spectatorii care au ajuns la Scala nu au mai văzut filmul anunțat. „Dincolo de nisipuri” dispăruse din program chiar în dimineața premierei. În locul lui a fost proiectat „Parașutiștii”, filmul lui Dinu Cocea. Decizia venise de sus, după ce Nicolae Ceaușescu văzuse filmul și hotărâse că povestea imaginată de Radu Gabrea nu putea ajunge pe ecrane în forma respectivă.

Era unul dintre acele momente în care cenzura comunistă nu mai funcționa printr-o observație notată pe marginea unui scenariu, printr-o replică eliminată sau prin câteva secunde tăiate la montaj. Un film aproape gata, programat pentru premieră, putea dispărea pur și simplu pentru că omul aflat în fruntea statului decisese că imaginea istoriei prezentată pe ecran nu era cea pe care partidul o dorea.

Pentru Radu Gabrea, „Dincolo de nisipuri” avea să devină mai mult decât un film cenzurat. A fost unul dintre episoadele decisive care l-au făcut să părăsească România.

Un regizor care se întorsese în țară pentru a face film

Există o ironie aproape cinematografică în începutul acestei povești. În 1971, Radu Gabrea se afla la Paris, unde ajunsese în contextul circulației internaționale a filmului său de debut, „Prea mic pentru un război atât de mare”. Regizorul avea, după propria mărturie, serioase îndoieli că mai merita să se întoarcă în România. Tocmai la Paris a văzut însă „Andrei Rubliov”, filmul lui Andrei Tarkovski, iar experiența l-a făcut să-și schimbe decizia. A vrut să revină acasă și să mai încerce o dată să facă cinema.

Proiectul care avea să urmeze era ambițios: o ecranizare inspirată din romanul „Îngerul a strigat”, una dintre cărțile esențiale ale lui Fănuș Neagu.

Scriitorul Alexandru Ivasiuc, aflat atunci la conducerea Casei de Filme nr. 1, a susținut proiectul, iar producția a început în prima parte a anului 1972. Scenariul a fost scris de Fănuș Neagu, care a combinat material din roman cu elemente din nuvela „Dincolo de nisipuri”, de unde avea să vină și titlul filmului.

Pentru Fănuș Neagu, adaptarea nu era o operațiune simplă.

„Îngerul a strigat” condensase ani întregi de memorie personală, lumea Dunării și a Bărăganului, oameni pe care scriitorul îi cunoscuse, morți și vii, povești de familie, violență, dragoste, superstiție și acel amestec atât de caracteristic prozei sale dintre realitate și legendă. El însuși recunoștea că se temea de ceea ce putea rămâne dintr-un asemenea univers atunci când sute de pagini trebuiau transformate în două ore de cinema.

Gabrea tocmai asta încerca să păstreze: nu doar întâmplările, ci atmosfera.

O lume în care istoria trece peste oameni

Povestea filmului traversează mai bine de un deceniu, de la anii 1930 până la primii ani de după război. În centrul ei se află familia Mohreanu și, mai ales, Ion Mohreanu, prins într-o lume în care răzbunările personale, violența, sărăcia și schimbările politice se suprapun până când devine aproape imposibil să le mai separi.

Filmul începe în 1934. Niculai Mohreanu, interpretat tot de Dan Nuțu, este un țăran de pe malul Dunării strămutat împreună cu alte familii și ucis de jandarmi în drumul spre Dobrogea. Mai târziu, fiul său, Ion, pornește în căutarea adevărului și a celor responsabili, iar această nevoie de răzbunare îl conduce printr-un univers populat de hoți, negustori, autorități, țărani și oameni care încearcă să supraviețuiască unei istorii pe care rareori o pot controla.

Continuarea pe turismistoric.ro