⬆

Cârciumă sătească. Carte poștală din 1912 (© iMAGO Romaniae)

Cât bea țăranul român în urmă cu mai bine de 100 de ani?

Pentru a afla un răspuns la întrebarea „cât bea țăranul român?”, preotul Ath. Vasilescu face, la 1900, un calcul, raportându-se la situația din satul său, Doljești (Roman):

„În acest sat cu o populațiune de 141 capi de familie sunt două cârciumi, în care de la 1 noiembrie până la 1 martie a. c., s-au consumat de locuitori - după cum se constată din declarația debitanților și din registrele percepției comunale - 961 litri spirt și 8.590 litri vin. Dar cum spirtul în mâna cârciumarilor primește diferite transformări și adaus de apă și alte materii, acest spirt dat în consumație este aproape întreit ca cantitate; adăugând apoi că lângă acest sat mai este o cârciumă apropiată din altă comună, de la care locuitorii mărginași аu consumat, după cercetări, cel puțin 150 litri rachiu; adăugând încă că locuitorii fruntași ai satului aduc de sărbători rachiu de cel bun (rom) din orașul Roman, ca 100 litri, urmează deci că țăranii satului Doljești au băut, numai în timp de patru luni, peste 3.000 litri rachiu, osebit de spirtul ce cârciumarii — ferească Dumnezeu — l-ar introduce în sat pe sub mânecă, fără să fie declarat, nesocotindu-se asemenea ceea ce beau ei când se duc la Roman sau târgușorul Bira, unde se duc des, fiind aprope. Adunându-se și 4.000 litri vin ce l-аu recoltat 5 locuitori în viile lor, ce deja l-аu și consumat, găsim suma totală de 15.840 litri alcool, care socotit bănește se ridică la frumoasa sumă de 8.277 lei, prețuit 1,50 litru rachiul și 30 bani litru vinul”, , scria revista Albina (Anul III, Nr. 28-89, 9-16 aprilie 1900), conform Institutului de Studii Sud-Est Europene.

Vin, rachiu și bere

”Băutura este trebuincioasă omului în orice vreme când simte sete sau mai cu osebire după fiecare mâncare, căci băutura înlesnește mistuirea mâncării”, credeau țăranii în 1901. Apa din fântână era băutura cu care țăranii își stingeau setea.

Ţăranii consumau vin, rachiu, țuică, rom și bere. „Rachiul de bucate (de grâne, de pâine), de cartofi, țuica de prune, basmacul, rachiul de tescovină, de boștină sau praștină, de drojdii, anasonul, isma, romul, cognacul” erau tăriile cu care se încălzeau țăranii români acum o sută de ani. „Adeseori rachiul este amestecat cu esențe, cu vitriol și cu alte otrăvuri care rod stomacul”, observă dr. I. Felix, în cartea „Poveţe despre hrana țăranilor”, publicată în 1901.

Sătenii mai beau bere făcută din orz și hamei, bragă obținută din mei fiert, apă gazoasă și limonadă gazoasă. Ceaiul și cafeaua erau considerate „încălzitoare” și folositoare. Cafeaua se bea după masă.

_{Foto sus: Cârciumă
sătească. Carte poștală din 1912 (© iMAGO
Romaniae)}