Descoperirea care dovedește că misteriosul calendar zapotec este cu 857 de ani mai vechi decât cel mayaș

Un nou studiu aduce o contribuție majoră la înțelegerea civilizației zapotece din Monte Albán, Oaxaca (Mexic), prin descifrarea unui sistem antic de numărare a fazelor lunii prezent în inscripțiile hieroglifice.

Publicat în revista Latin American Antiquity, studiul realizat de cercetătorii John Justeson și Justin Patrick Lowry demonstrează că așa-numita „Glifă W”, un simbol calendaristic întâlnit frecvent pe monumente și tăblițe de piatră, indica numărul de seri în care Luna fusese vizibilă după apariția primei semiluni, imediat după Luna nouă. Această descoperire a permis datarea precisă a șapte înregistrări calendaristice vechi de peste 2.200 de ani și plasarea lor într-un interval cronologic absolut între 496 și 221 î.Hr., informează La Brujula Verde.

Monte Albán deține cel mai vechi corpus de texte hieroglifice cunoscute din Mezoamerica. Deși Glifa W fusese identificată încă din 1928 de arheologul mexican Alfonso Caso, semnificația sa a rămas neclară timp de aproape un secol. De-a lungul timpului au fost formulate mai multe ipoteze: că simbolul indica ziua dintr-o lună de 20 de zile, numărul unei perioade de 13 zile (trecena) sau luna din cadrul anului. Analiza noilor date a demonstrat însă că toate aceste interpretări sunt greșite.

Cercetătorii au observat că valorile asociate Glifei W cresc și scad într-un ciclu de aproximativ 29,53 zile, durată care corespunde aproape perfect unei lunații, adică intervalului dintre două Luni noi succesive.

Analiza s-a bazat pe șapte inscripții bine conservate care conțin trei elemente esențiale: o dată din calendarul divinatoriu de 260 de zile (piye), numele anului din ciclul de 52 de ani și Glifa W însoțită de un coeficient numeric.

Pentru a înțelege descoperirea este necesară explicarea sistemului calendaristic mezoamerican. Acesta combina două calendare care funcționau simultan. Primul era calendarul divinatoriu de 260 de zile, rezultat din combinarea a 13 numere cu 20 de nume de zile.

Al doilea era anul vag de 365 de zile, asemănător celui solar, dar fără ani bisecți, ceea ce provoca o deplasare treptată față de anotimpuri. Zapotecii denumeau anii după data divinatorie care cădea în prima zi a anului. În secolul al XVII-lea, sistemul era încă folosit, iar prima zi a anului era cunoscută ca „11 Cutremur”.

Rezolvarea enigmei „Glifei W”

Glifa W apărea întotdeauna după o dată divinatorie și era urmată de un număr reprezentat prin puncte și bare. Testele statistice au demonstrat că valorile respective nu corespund nici zilelor lunii, nici trecenelor, însă se potrivesc perfect dacă sunt interpretate ca numărul de zile scurse de la prima vizibilitate a Lunii crescătoare.

Rezolvarea enigmei a fost posibilă datorită a două grupuri de inscripții. Primul cuprinde două monolite care înregistrează aceeași dată divinatorie în același an, dar cu valori diferite ale Glifei W. Diferența dintre evenimente corespunde exact unui ciclu complet de 260 de zile, iar variația valorilor W se explică prin repetarea ciclului lunar de aproximativ 29,53 zile. Al doilea grup este reprezentat de patru date inscripționate pe tăblița J-14. Cercetătorii au testat mii de valori posibile pentru durata ciclului reprezentat de Glifa W, iar rezultatele s-au concentrat în jurul valorii de 29,53 zile, confirmând legătura cu lunația.

După stabilirea funcției Glifei W, autorii au calculat distanțele reale în zile dintre cele șapte date și au încercat să determine anii exacți în care acestea au avut loc. Pentru aceasta au folosit un model astronomic capabil să stabilească, zi cu zi, când putea fi observată prima semilună de pe platoul Monte Albán. Dintre toate variantele posibile au rezultat șapte secvențe compatibile cu dovezile arheologice.

Selecția finală s-a bazat pe comparația cu documentele coloniale din secolul al XVII-lea, care descriu calendarul zapotec. În anul 1695, anul „11 Cutremur” începea pe 23 februarie. Prin calcularea retrospectivă a ciclurilor de 52 de ani și luând în considerare ajustările calendaristice practicate de zapoteci pentru a menține sincronizarea cu anotimpurile, cercetătorii au identificat o singură secvență plauzibilă: cea cuprinsă între 496 și 221 î.Hr.

Un alt rezultat important al studiului privește modul în care era definit începutul zilei. Sursele coloniale menționează că, în secolul al XVI-lea, ziua începea la amiază. Analiza datelor astronomice și a valorilor Glifei W confirmă că aceeași regulă exista deja în jurul anului 222 î.Hr.

Vizibilitatea primei semiluni avea loc după apus, iar concordanța dintre date și observațiile lunare poate fi explicată doar dacă schimbarea zilei calendaristice se producea la prânz. Cercetătorii au putut chiar deduce că anumite ceremonii, inclusiv celebrarea revenirii „purtătorului anului”, aveau loc după-amiaza.

Importanța descoperirii depășește cadrul local

Sistemul zapotec de numărare a zilelor lunare este cu aproximativ 857 de ani mai vechi decât cel mai timpuriu exemplu cunoscut din scrierea mayașă. Până acum se credea că mayașii au fost pionierii acestui tip de evidență astronomică, însă studiul indică faptul că originea tradiției se află în zona zapotecă.

Cercetarea clarifică și existența unor forme inversate ale Glifei W, care apar fără numere. Autorii consideră că acestea indicau perioadele în care Luna nu era vizibilă, în jurul fazei de Lună nouă, sau situațiile în care numărul zilelor în care Luna era vizibilă depășea 20.

În plus, datele obținute se potrivesc perfect cu informațiile arheologice despre dezvoltarea Monte Albán. Monumentele mai vechi sunt plasate în jurul anului 397 î.Hr., iar cele mai recente în jurul anului 221 î.Hr., în acord cu cronologia acceptată a sitului. Tăblița J-14, una dintre cele mai complexe inscripții, pare chiar să fi fost concepută în legătură cu arhitectura specială a Clădirii J.

Studiul demonstrează că zapotecii dezvoltaseră un sistem sofisticat de observare și înregistrare a fazelor Lunii cu multe secole înaintea mayașilor. Acest sistem nu înlocuia calendarele existente, ci adăuga o a treia dimensiune temporală, permițând o precizie cronologică remarcabilă pentru epoca respectivă și oferind noi perspective asupra istoriei astronomiei mezoamericane.

_{Foto sus: Monte Albán. Situat pe vârful unui munte, situl domină valea Oaxaca (© DavidConFran / Wikimedia Commons)}