⬆

Gara București-Progresul, demolarea unei file din istoria feroviară a Capitalei

🗓️ 23 iulie 2026

S-a dus și Gara București-Progresul.

Nu era Gara de Nord, nu avea monumentalitatea Filaretului și nici aura marilor plecări din centrul orașului. Era una dintre gările secundare ale Bucureștiului, o clădire discretă, legată mai ales de sudul Capitalei și de vechea relație feroviară cu Giurgiu. Dar tocmai asemenea locuri construiesc memoria reală a unui oraș: nu doar clădirile spectaculoase, ci și infrastructura prin care generații întregi au plecat, au venit, au muncit, au așteptat.

Demolarea clădirii stației CFR Progresul a început în iulie 2026, potrivit imaginilor apărute în spațiul public și relatărilor presei. Surse oficiale citate de Economica.net au transmis că imobilul nu era monument istoric și că demolarea face parte din proiectul de modernizare a liniei București–Giurgiu, etapa a II-a.

Aici începe însă discuția importantă.

Faptul că o clădire nu este clasată ca monument istoric nu înseamnă automat că nu are valoare urbană, istorică sau afectivă. Bucureștiul a pierdut prea multe locuri tocmai în această zonă gri: clădiri neprotejate oficial, dar importante pentru memoria orașului.

O gară mică pe o linie mare

Gara Progresul era legată de una dintre cele mai vechi povești feroviare ale României: linia București–Giurgiu. Aceasta a fost deschisă pentru trafic în 1869 și a fost prima linie construită pe teritoriul românesc de atunci, potrivit datelor CFR.

Inițial, Bucureștiul pleca spre Giurgiu de la Gara Filaret, prima gară a Capitalei, inaugurată odată cu această legătură feroviară. În anii ’60, Filaretul a fost scos din uzul feroviar și transformat în autogară, iar Gara Progresul a preluat rolul de poartă feroviară a sudului bucureștean.

Nu era doar o stație oarecare. Era urma unei reorganizări importante a transportului bucureștean postbelic. Era punctul în care orașul se lega de Giurgiu, de Dunăre, de localitățile din sud, de navetiști și de o istorie feroviară începută cu peste 150 de ani în urmă.

Modernizare fără memorie?

Modernizarea infrastructurii este necesară. Linia București–Giurgiu trebuie readusă la un standard decent, iar sudul Capitalei are nevoie de transport public mai bun, de trenuri funcționale și de conexiuni reale cu rețeaua metropolitană. CFR a anunțat începerea lucrărilor de modernizare pe linia București Progresu–Jilava–Giurgiu Nord Frontieră, cu suspendarea circulației pe anumite intervale începând din martie 2026.

În paralel, zona Progresul este legată și de extinderea Magistralei 4 de metrou, proiectul Gara de Nord–Gara Progresul urmând să includă 14 noi stații și să traverseze sectoarele 1, 4 și 5, precum și comuna Jilava.

Problema nu este modernizarea.

Problema este felul în care se face.

Într-un oraș care pretinde că își recuperează memoria, o gară veche nu ar trebui tratată ca un obstacol tehnic scos rapid din drum. Înainte de demolare, ar fi trebuit discutate public variantele: păstrare, integrare, reconversie, documentare arhitecturală, utilizare ca spațiu memorial, punct de informare, mic muzeu feroviar, cafenea de gară sau element păstrat în noul ansamblu.

O gară nouă, o stație de metrou și o parcare pot fi necesare. Dar ele nu ar trebui să apară prin ștergerea completă a unei clădiri care păstra memoria feroviară a locului.

Lecția pe care Bucureștiul refuză să o învețe

Bucureștiul are o relație complicată cu infrastructura sa istorică. Am transformat Gara Filaret în autogară. Am pierdut halte, pasarele, clădiri tehnice, depouri, linii industriale, tramvaie, ateliere și spații feroviare fără să le documentăm suficient.

De multe ori, patrimoniul industrial sau de transport este luat în serios abia după ce dispare.

Gara Progresul nu era o capodoperă arhitecturală. Dar nici nu trebuia să fie. Valoarea ei venea din funcție, din memorie, din continuitate și din locul pe care îl ocupa într-o rețea istorică a orașului.

Era una dintre acele clădiri care nu cer admirație, ci respect.