Un sistem ingenios de canale subterane, descoperit sub Teatrul Roman din Catania
O rețea de canale subterane construită în epoca romană pentru colectarea și evacuarea apelor subterane către mare a fost descoperită sub scena Teatrului Roman din Catania.
Descoperirea, realizată de cercetători de la Universitatea din Catania, în colaborare cu Parcul Arheologic din Catania și Valea Aci, printr-un studiu geoarheologic și geofizic, și publicată în revista Annals of Geophysics, oferă informații importante despre sistemul hidraulic al monumentului și contribuie la explicarea problemelor actuale de inundare a scenei, informează La Brujula Verde.
Cercetarea a fost inițiată în urma episoadelor repetate de acumulare a apei în zonele inferioare ale teatrului. În perioada 2022–2023, specialiștii au observat tasări ale podelei de marmură a scenei, mai ales în partea de sud-est, precum și apariția periodică a unor acumulări de apă.
Aceasta pătrunde în special prin accesul vestic și prin rosturile pavimentului, transportând sedimente și favorizând formarea biofilmelor și dezvoltarea vegetației, fenomene care accelerează degradarea marmurei.
Pentru identificarea cauzelor acestor probleme, echipa de cercetare a utilizat o metodologie multidisciplinară, combinând analiza geologică cu prospecțiuni geofizice prin radar de penetrare a solului (GPR). Metoda, neinvazivă și nedistructivă, a permis examinarea subsolului fără excavarea suprafeței și urmărirea eventualelor cavități sau conducte artificiale.
Rezultatele au confirmat existența unor canale subterane orientate aproximativ nord-sud, situate la 60–70 de centimetri sub pavimentul scenei. Unul dintre acestea traversează chiar zona de sud-est, unde au fost constatate cele mai importante tasări. Canalele par să fi fost conectate la un canal perimetral situat în partea nordică a scenei, numit euripo, destinat colectării apei.
Cercetătorii presupun că sistemul avea o dublă funcție: evacuarea apelor subterane provenite de pe versanții Etnei și drenarea apei introduse intenționat pe scenă pentru spectacole acvatice, practică întâlnită și în alte teatre antice.
Din punct de vedere topografic, apa era probabil evacuată spre sud, către un curs de apă natural, posibil o ramificație a vechiului râu Amenano. În prezent, însă, sistemul este în mare parte blocat de sedimente și de transformările profunde ale mediului urban.
Lava provenită din erupția din 1669, umpluturile artificiale acumulate de-a lungul secolelor și nivelările din secolul al XIX-lea au ridicat considerabil nivelul străzilor din jurul teatrului. Astăzi, Via Vittorio Emanuele se află la aproximativ 13 metri deasupra nivelului mării, în timp ce scena este situată la 10,40 metri. Straturile de umplutură, care pot ajunge la 6–7 metri grosime, au îngropat și obstrucționat vechile canale, împiedicând evacuarea naturală a apei.
Specialiștii subliniază că nivelul apei subterane variază semnificativ în funcție de precipitații, ceea ce explică inundațiile periodice. Descoperirea rețelei hidraulice oferă, prin urmare, nu doar informații despre ingeniozitatea constructorilor romani, ci și date esențiale pentru conservarea monumentului. Cunoașterea traseului canalelor poate permite elaborarea unor măsuri de restaurare, impermeabilizare selectivă sau pompare controlată.
Cercetătorii recomandă monitorizarea continuă a pânzei freatice și extinderea investigațiilor GPR către Odeon și alte zone ale complexului. Studiul demonstrează astfel valoarea colaborării dintre arheologie și geofizică și arată că metodele neinvazive pot dezvălui infrastructuri antice relevante pentru problemele de conservare contemporane. Teatrul Antic din Catania devine, în acest sens, un exemplu al modului în care cercetarea științifică poate transforma patrimoniul arheologic într-un spațiu de înțelegere și protejare activă a monumentelor.
Foto sus: Scena Teatrului Antic din Catania, inundată de ape subterane, la 24 februarie 2022 (© Università di Catania)
Mai multe pentru tine...
