Unul dintre cele mai vechi mituri despre Partenon ar putea fi fals. Ce a descoperit un matematician de la Oxford
Timp de secole, arhitecții au privit Partenonul ca pe o capodoperă a geometriei. Curbele subtile ale templului, se spune, ar fi fost calculate cu mare precizie pentru a păcăli ochiul și a face construcția să pară perfect dreaptă. Un matematician de la Universitatea Oxford pune însă sub semnul întrebării această explicație veche de peste 2.000 de ani.
Profesorul Alain Goriely a analizat matematic principalele „corecții optice” atribuite arhitecților Partenonului și a ajuns la o concluzie surprinzătoare: iluziile pe care aceste corecții ar fi trebuit să le compenseze fie nu există, fie sunt atât de mici încât ochiul uman aproape că nu le poate percepe, informează The Guardian.
Cu alte cuvinte, una dintre cele mai cunoscute explicații despre perfecțiunea vizuală a Partenonului ar putea fi, la rândul ei, o iluzie.
O poveste care a rezistat milenii
Partenonul, templul construit în secolul al V-lea î.Hr. pe Acropola din Atena, a fost admirat de generații întregi de arhitecți și istorici.
Una dintre explicațiile consacrate spune că grecii antici au introdus intenționat mici abateri de la liniile perfect drepte pentru a contracara modul în care funcționează vederea umană.
Teoria are însă o problemă: dovezile sunt mult mai puține decât spune legenda.
Goriely urmărește originea legendei până la Vitruvius, arhitect și inginer roman din secolul I î.Hr., care a scris despre arhitectura greacă la aproximativ patru secole după construirea Partenonului. Relatarea sa a ajuns ulterior în tratatele de arhitectură și, în timp, a fost preluată ca fapt cert.
De ce este baza Partenonului curbată?
Una dintre cele mai cunoscute teorii se referă la baza templului. Aceasta nu este perfect orizontală. Laturile sale formează o curbă ușoară și se ridică cu aproximativ șase centimetri în zona centrală.
Potrivit explicației tradiționale, grecii ar fi făcut acest lucru pentru a împiedica baza să pară lăsată în mijloc. Ideea era că o linie perfect dreaptă și foarte lungă ar fi fost percepută de ochiul uman ca fiind ușor curbată în jos.
Goriely nu a găsit însă dovezi care să susțină această afirmație. Modelele sale matematice indică faptul că, în absența unor elemente vizuale care să distorsioneze percepția, o linie dreaptă este văzută în mod normal ca fiind dreaptă.
Coloanele nu „păcălesc” ochiul
O altă explicație pornește de la așa-numita iluzie Hering. Pe o suprafață bidimensională, două linii paralele pot părea curbate atunci când sunt intersectate de alte linii.
Teoria a fost folosită pentru a explica de ce coloanele Partenonului ar fi fost construite în anumite proporții.
Problema este că iluzia Hering funcționează cel mai puternic atunci când liniile care se intersectează formează unghiuri ascuțite. Coloanele Partenonului sunt aproape perfect verticale.
Mai mult, spune Goriely, nu există dovezi solide că efectul s-ar manifesta în același fel într-un spațiu tridimensional.
Ce este, de fapt, „entasis”?
Și celebra ușoară îngroșare a coloanelor, cunoscută sub numele de entasis, a fost explicată prin aceeași logică.
Potrivit teoriei tradiționale, coloanele ar fi fost ușor bombate în centru pentru a nu părea prea înguste sau „strânse” la mijloc.
Din nou, Goriely nu a găsit dovezi că o astfel de iluzie ar exista în condițiile reale în care este privit Partenonul.
Iar diferența este extrem de mică: coloanele se curbează cu aproximativ 18 milimetri. De la distanța obișnuită de la care este privit templul, variația este practic imposibil de observat.
Atunci de ce au construit grecii astfel?
Goriely nu contestă faptul că aceste curbe există. El contestă explicația potrivit căreia ele ar fi fost create pentru a corecta iluzii optice.
În cazul bazei, de exemplu, curbura ar fi putut avea un scop practic, precum prevenirea acumulării apei de ploaie. În cazul coloanelor, forma lor ar fi putut fi aleasă pur și simplu pentru a obține un anumit efect estetic sau pentru a face construcția să pară mai naturală.
Cu alte cuvinte, faptul că arhitecții greci au construit ceva sofisticat nu înseamnă neapărat că fiecare detaliu a fost conceput pentru a rezolva o problemă de percepție vizuală.
Cum a supraviețuit mitul atât de mult?
Goriely suspectează că explicația are legătură și cu imaginea pe care o avem despre Grecia antică: aceea a unei civilizații extrem de inteligente, sofisticate și inventive.
În acest context, ideea că arhitecții Partenonului ar fi anticipat modul în care funcționează sistemul vizual uman se potrivește perfect cu legenda. Doar că, spune matematicianul, dovezile nu susțin această poveste.
Profesorul Frank Salmon, specialist în istoria arhitecturii clasice la Universitatea Cambridge, atrage și el atenția asupra riscului de a trata scrierile lui Vitruvius ca pe o „biblie” a arhitecturii grecești. El a scris despre practici care existaseră cu secole înaintea lui, iar multe dintre textele grecești despre arhitectura templelor pe care susținea că le citise s-au pierdut între timp.
„Aveți încredere în propriii ochi”
Într-un final neobișnuit pentru o lucrare academică, Goriely nu le cere cititorilor să accepte pur și simplu concluziile sale.
Le propune un experiment simplu: să lase studiul deoparte, să iasă în oraș și să privească atent clădirile din jur.
„Aveți încredere în propriii ochi, puneți sub semnul întrebării ceea ce vedeți și decideți singuri dacă teoria corecțiilor optice rezistă”, susține matematicianul.
Mai multe pentru tine...
