Structura defensivă cercetată la situl Oued Beht

Cea mai veche fortificație din Africa de Nord, în afara Egiptului, descoperită de arheologi

📁 Preistorie
Autor: Redacția
🗓️ 17 septembrie 2026

O echipă internațională de arheologi a descoperit la Oued Beht, în Maroc, o structură defensivă formată dintr-un șanț și un val de pământ, veche de aproximativ 3.500–4.000 de ani.

Această fortificație reprezintă cea mai veche construcție defensivă de acest tip documentată în Africa de Nord în afara Văii Nilului. Descoperirea plasează comunitatea de la Oued Beht în aceeași perioadă cu așezările fortificate ale culturii El Argar din sudul Peninsulei Iberice, informează La Brujula Verde.

Oued Beht se află în provincia Khémisset, pe platoul Zemmour, la aproximativ 100 de kilometri de actuala coastă atlantică a Marocului. Cercetările au demonstrat că aici a existat o importantă așezare preistorică.

În perioada 3400–2900 î.Hr., o comunitate agricolă ocupa o suprafață de aproximativ 10–11 hectare, pe o creastă situată la 170–211 metri altitudine. Locuitorii aveau legături până în Peninsula Iberică.

Fortificația identificată recent a fost însă construită mai târziu, în mileniul al II-lea î.Hr. Existența unei structuri liniare de mari dimensiuni fusese observată încă din anii 1930, sub un zid medieval de piatră, însă funcția și vechimea acesteia rămăseseră necunoscute.

În urma săpăturilor din 2023, cercetătorii au obținut 17 datări radiocarbon, realizate pe semințe și cărbune. Rezultatele au stabilit că șanțul și valul de pământ datează din prima parte și mijlocul mileniului al II-lea î.Hr., cu o vechime de aproximativ 3.500–4.000 de ani.

Zona sitului Oued Beht delimitată de structurile defensive
Zona sitului Oued Beht delimitată de structurile defensive Foto: © Consiglio Nazionale delle Ricerche

Structura valorifica forma naturală a crestei și bloca accesul către așezare dinspre sud, facilitând astfel apărarea acesteia. Deși cercetătorii o consideră probabil un sistem defensiv alcătuit din șanț, val și un zid de coronament, funcția exactă nu poate fi confirmată cu certitudine.

Săpăturile indică și o transformare importantă a modului în care comunitatea a utilizat spațiul. În perioada neolitică, activitatea era concentrată în partea nordică a crestei, mai accesibilă și mai deschisă.

Ulterior, centrul așezării s-a deplasat către zona sudică, mai stâncoasă și mai dificil de accesat, dar mai ușor de apărat.

Potrivit cercetătorilor, această schimbare indică o organizare intenționată a spațiului în funcție de anumite necesități și demonstrează capacitatea comunităților din nord-vestul Maghrebului de a realiza proiecte de construcție de amploare.

Paralele cu sudul Peninsulei Iberice

Descoperirea este deosebit de interesantă datorită asemănărilor cronologice cu civilizația El Argar din sud-estul Spaniei. Aceasta a prosperat aproximativ între 2200 și 1550 î.Hr., în actualele provincii Almería și Murcia, dezvoltând așezări fortificate, metalurgia bronzului și forme tot mai complexe de organizare socială.

Potrivit unui studiu publicat în revista Libyan Studies, cercetătorii subliniază însă că nu există dovezi clare că cele două comunități au avut contacte directe în perioada respectivă.

Prin urmare, asemănarea reprezintă mai degrabă o evoluție paralelă. În aceeași perioadă, societăți aflate pe cele două maluri ale Strâmtorii Gibraltar au început să-și organizeze teritoriile în jurul apărării și să fortifice anumite așezări, probabil ca răspuns la presiuni diferite.

Reutilizarea sitului în Evul Mediu

Istoria fortificației nu s-a încheiat în Epoca Bronzului. Aproximativ două milenii mai târziu, între secolele al XI-lea și al XIII-lea, un nou zid de piatră a fost construit peste vechiul val de pământ, folosindu-l drept fundație. În apropiere a fost identificat și un cimitir medieval, ceea ce indică existența unei așezări rurale islamice.

Astfel, aceeași creastă a fost aleasă în epoci foarte diferite pentru protejarea și controlul terenului, chiar dacă cele două comunități erau separate de peste două mii de ani.

O întrebare încă fără răspuns

În ciuda progreselor, rămâne necunoscut motivul pentru care locuitorii de la Oued Beht au construit fortificația și împotriva cui sau a ce anume se apărau. Perioada mileniului al II-lea î.Hr. este încă insuficient documentată în nord-vestul Maghrebului.

Cercetătorii consideră că această descoperire, alături de alte vestigii recente din nordul Marocului, ar putea contribui la definirea unei posibile Epoci a Bronzului specifice nord-vestului Maghrebului, dezvoltată în paralel cu societățile din Peninsula Iberică. Deocamdată, această idee rămâne o ipoteză care va trebui verificată prin descoperirea și cercetarea altor situri din aceeași perioadă.

Situl de la Oued Beht este cercetat, începând din 2021, de o echipă formată din specialiști ai Institutului de Științe ale Patrimoniului al CNR din Italia, Institutului Național de Arheologie și Științe ale Patrimoniului din Maroc, Universității Cambridge și asociației ISMEO.

Foto sus: Structura defensivă cercetată la situl Oued Beht (© Consiglio Nazionale delle Ricerche)

Mai multe pentru tine...