Cea mai veche dovadă a consumului de droguri în preistorie, descoperită de arheologi
O echipă de arheologi de la Griffith University a descoperit dovezi care arată că oamenii consumau substanțe psihoactive cu mult mai devreme decât se credea până acum.
Cercetarea, coordonată de profesorul Adam Brumm, de la Australian Research Centre for Human Evolution (ARCHE) al Griffith University, și realizată împreună cu cercetătorii Carney Matheson și Michelle Langley, combină dovezi biochimice și arheologice pentru a urmări originile preistorice ale unuia dintre cele mai răspândite stimulente cu potențial adictiv din lume: nuca de betel, un drog tradițional consumat de mii de ani în numeroase regiuni din Asia și Pacific, informează un comunicat al Griffith University.
Studiul, realizat în colaborare cu arheologi indonezieni de la Universitatea Hasanuddin din Makassar și de la National Research and Innovation Agency (BRIN), arată că folosirea nucii de betel în scop psihoactiv ar fi apărut în unele comunități din Indonezia în urmă cu până la 25.000 de ani. Datarea este cu mult anterioară originilor propuse anterior, plasate în Neolitic sau în Epoca Bronzului, în urmă cu aproximativ 3.500 de ani.
Când au început oamenii să consume substanțe psihoactive?
Până acum, una dintre teoriile dominante susținea că primele tradiții de consum al substanțelor psihoactive au apărut după începutul agriculturii, în Neolitic. Primele exemple ar fi fost băuturile alcoolice fermentate, precum berea din orz, produse în urmă cu aproximativ 13.000 de ani în regiunea Israelului de astăzi.
„Această teorie nu ia însă în calcul posibilitatea ca folosirea unor droguri foarte vechi să se afle la originea unora dintre cele mai comune substanțe psihoactive pe care le consumăm astăzi”, a explicat Brumm.
Cercetarea sa s-a concentrat asupra originilor consumului de nucă de betel, o tradiție aproape universală în rândul a sute de milioane de oameni dintr-o vastă regiune cuprinsă între India și Pacificul de Sud. În prezent, aproximativ una din zece persoane din populația lumii consumă această substanță într-o formă sau alta.
Consumul de nucă de betel produce, printre altele, o ușoară stare de euforie și o intensificare a stării de alertă.
„Deși este puțin cunoscută în societățile occidentale, aceasta este a patra cea mai consumată substanță psihoactivă din lume, după alcool, cofeină și nicotină”, a spus Brumm.
În prezent, nuca de betel este consumată de regulă prin amestecarea seminței prelucrate a palmierului Areca catechu, așa-numita „nucă” de betel, cu var stins, obținut în mod obișnuit prin măcinarea fină a unor cochilii arse, și cu alte ingrediente. Amestecul rezultat, numit „quid”, este mestecat pentru obținerea efectelor psihoactive.
„Varul stins este un ingredient esențial deoarece provoacă o reacție chimică prin care compușii psihoactivi ai nucii ajung mai rapid în sânge”, a explicat cercetătorul.
Originile acestui obicei au rămas însă neclare, în principal deoarece semințele de areca se păstrează foarte rar în siturile arheologice.
O descoperire care dezvăluie consumul de droguri în preistorie
În noul studiu, publicat în revista Science Advances, cercetătorii descriu descoperirea unor rămășițe scheletice extrem de rare aparținând a doi oameni care trăiau din vânătoare și cules pe insula indoneziană Sulawesi.
Unul dintre indivizi a trăit în urmă cu aproximativ 25.000–16.000 de ani, iar celălalt în urmă cu 7.600–6.300 de ani.
Ambele schelete prezintă un tip neobișnuit de uzură dentară: șanțuri adânci și rotunjite în suprafața dinților. Cercetătorii au stabilit că acest tipar reprezintă un nou indicator bioarheologic al unui comportament necunoscut până acum: suptul regulat al nucilor de betel întregi.
Studiile anterioare au arătat că principalul alcaloid psihoactiv din nuca de betel, arecolina, este eliberat atunci când nuca prelucrată este mestecată împreună cu var stins. Acesta din urmă transformă arecolina într-o formă mai ușor absorbită de organism.
Cercetătorii au mers însă mai departe și a testat dacă simplul contact cu saliva poate elibera suficientă arecolină pentru a produce efecte fiziologice. Rezultatele au arătat că simplul fapt de a suge nuci de betel întregi poate elibera suficientă arecolină pentru a produce un efect fiziologic și pentru a modifica activitatea cerebrală.
În plus, analizele biochimice au identificat arecolină în țesuturile dentare ale celor doi oameni preistorici, oferind dovezi semnificative că aceștia consumaseră nucă de betel.
Privite împreună, descoperirile indică faptul că primii locuitori ai Sulawesi care trăiau din vânătoare și cules practicau în mod repetat o formă străveche de consum al nucii de betel, iar acest obicei le-a modificat semnificativ dantura.
Un „tratament” care a ajuns să distrugă dinții
Deși efectul psihoactiv obținut prin simplul supt al nucilor de betel era probabil mai slab decât cel produs prin mestecarea modernului amestec cu var stins, cercetătorii consideră că obiceiul era suficient de frecvent pentru a provoca probleme dentare grave.
Oamenii preistorici de pe insulă aveau, în general, o sănătate dentară precară. În același timp, arecolina are proprietăți analgezice naturale, ceea ce i-a făcut pe cercetători să ia în calcul posibilitatea ca unul dintre motivele pentru care oamenii își sugeau nucile de betel să fi fost calmarea durerilor de dinți.
„În timp însă, suptul repetat al acestor semințe dure și abrazive a dus la o uzură atât de accentuată a dinților încât, în unele cazuri, camera pulpară din interiorul dintelui a fost complet expusă. Acest lucru ar fi fost extrem de dureros, ar fi îngreunat alimentația și ar fi crescut considerabil riscul unor infecții dentare cronice. Astfel, deși obiceiul ar fi putut fi folosit inițial pentru calmarea durerilor de dinți, ani de consum repetat au dus în cele din urmă la o deteriorare și mai gravă a sănătății orale, creând un cerc vicios al folosirii constante a nucii de betel”, a spus Brumm.
Descoperirea schimbă semnificativ perspectiva asupra istoriei consumului de substanțe psihoactive. Practica folosirii nucii de betel poate fi urmărită acum până în Pleistocenul târziu, cu zeci de mii de ani înainte de apariția agriculturii.
„Dacă a apărut în Sulawesi în urmă cu până la 25.000 de ani, cu mult înaintea începuturilor agriculturii, suptul nucii de betel ar putea reprezenta cea mai veche dovadă a consumului de droguri identificată până acum oriunde în lume”, a declarat Brumm.
Prin identificarea obiceiului străvechi aflat la originea consumului modern de nucă de betel, studiul ar putea indica faptul că unele dintre comportamentele asociate astăzi consumului de droguri își au rădăcinile adânc în tradițiile comunităților de vânători-culegători.
Foto sus: Unul dintre scheletele studiate de cercetători (© Fakhri / Griffith University)
Mai multe pentru tine...
