Cum au construit inginerii almoravizi o fortăreață pe o stâncă abruptă din Spania, în urmă cu 900 de ani?
O campanie arheologică desfășurată în centrul Spaniei, pe dealul Cerro de la Defensa, în apropiere de Uclés, a scos la iveală modul ingenios în care almoravizii au construit o fortăreață pe una dintre cele mai abrupte stânci din regiune, la începutul secolului al XII-lea.
Pentru a face posibilă ridicarea construcției, aceștia au folosit fundații fixate direct în roca de bază, au amenajat o platformă artificială pentru nivelarea terenului și este posibil să fi realizat o intrare în zigzag, menită să îngreuneze pătrunderea atacatorilor.
La 29 mai 1108, armata almoravidă a învins forțele lui Alfonso al VI-lea de León și Castilia în bătălia de la Uclés. Printre cei căzuți s-a aflat Sancho Alfónsez, singurul fiu și moștenitor al regelui, pierdere considerată de cronicarii medievali una dintre cele mai grave înfrângeri creștine din timpul Reconquistei.
După victorie, almoravizii, dinastie berberă musulmană originară din Africa de Nord, care controla o mare parte din Peninsula Iberică islamică, au preluat Uclés. Fortăreața de pe Cerro de la Defensa pare să fi avut rolul de a consolida controlul strategic asupra drumului către Toledo.
Cercetările coordonate de Universitatea din Castilla-La Mancha urmăresc transformarea orașului Uclés dintr-o madina islamică în sediul Ordinului Santiago, una dintre marile organizații militar-religioase medievale.
Campaniile anterioare au identificat o fortăreață și o moschee datând de la începutul secolului al XII-lea, ambele păstrate în condiții excepționale. Situl se remarcă și prin lipsa unor intervenții ulterioare care să fi distrus sau modificat straturile arheologice.
Astfel, Cerro de la Defensa oferă cercetătorilor o imagine rară și valoroasă asupra modului în care almoravizii au construit și au locuit în Peninsula Iberică. Situl și zona rezidențială adiacentă se întind pe aproximativ nouă hectare.
În campania din 2026, atenția s-a concentrat asupra laturii estice a fortificației, unde au fost construite turnuri masive unite prin ziduri puternice. Fundațiile acestora prezintă baze lărgite, fixate direct în roca naturală pentru a împiedica deplasarea structurii. În plus, constructorii au creat o platformă artificială pentru a nivela panta și a obține o suprafață stabilă.
Relația dintre turnuri, ziduri, tipurile de mortar și diferitele faze de construcție permite arheologilor să reconstituie etapele ridicării fortăreței și modul în care a fost organizată munca pe un teren dificil.
Un alt obiectiv al cercetării este identificarea intrării principale. În zona Turnului 1 există indicii, deocamdată ipotetice, privind existența unei porți alcătuite din două uși dispuse oblic. Un asemenea sistem obliga atacatorii să își schimbe direcția și îi expunea lateral, fiind întâlnit în numeroase fortificații medievale. Ipoteza nu a fost însă confirmată, deoarece partea vestică a incintei, unde s-ar putea afla dovezile decisive, nu a fost încă suficient cercetată.
O descoperire neobișnuită o constituie vasele ceramice mari, unele decorate prin ștampilare, găsite încorporate în ziduri. Poziționarea lor sugerează că nu au fost introduse întâmplător și ridică posibilitatea existenței unui ritual asociat construirii fortăreței. Deocamdată, arheologii nu pot stabili cu certitudine semnificația acestor vase.
Cerro de la Defensa se află în apropierea actualului Mănăstirii Uclés, supranumit „Escorialul din La Mancha”, devenit ulterior sediul Ordinului Santiago. Fortăreața almoravidă reprezintă însă o etapă mult mai veche și distinctă din istoria militară a locului. Cercetările viitoare vor trebui să clarifice forma exactă a intrării și semnificația vaselor ceramice ascunse în ziduri, oferind noi informații despre tehnicile și practicile almoravide de construcție.
Mai multe pentru tine...
