De ce a susținut papa Alexandru al II-lea invazia normandă a Angliei?
În 1066, la Bătălia de la Hastings, William Cuceritorul, ducele Normandiei, l-a învins pe regele Angliei, Harold al II-lea. Celebra invazie normandă a Angliei a avut binecuvântarea papei Alexandru al II-lea. De ce?
Potrivit unui istoric medieval de la Universitatea East Anglia (UEA), din Marea Britanie, papa Alexandru avea propriile socoteli de încheiat cu regele Harold.
Bătălia de la Hastings a fost, în esență, o luptă pentru tronul Angliei. Când regele Eduard Confesorul a murit, pe 5 ianuarie 1066, el l-a desemnat succesor pe Harold Godwinson, conte de Wessex. Asta în ciuda faptului că Eduard i-ar fi promis anterior tronul vărului său, William de Normandia, iar unele surse susțin că Harold însuși promisese să respecte dreptul lui William la coroană. Prin urmare, William a invadat Anglia, avându-l pe papa Alexandru al II-lea de partea sa.
„Până acum, istoricii considerau că ducele William trimisese un emisar la Roma pentru a obține sprijinul papei în planul său de a invada Anglia și că Alexandru decisese să-l susțină pentru că îi considera argumentele întemeiate, în primul rând, faptul că Eduard Confesorul îi promisese tronul Angliei”, explică Tom Licence, istoric specializat în Evul Mediu la UEA, pentru Popular Science.
În noua sa carte, „Harold: Warrior King”, publicată de Yale University Press, Tom Licence susține că un text medieval trecut până acum cu vederea ar arăta că decizia papei trebuie înțeleasă într-un context mai larg. Este vorba despre fragmente dintr-o scrisoare redactată de papa Alexandru al II-lea după victoria lui William Cuceritorul, păstrate în prezent într-o colecție a Vaticanului.
„Scrisoarea vorbește despre englezi care s-au îndepărtat de protecția Sfântului Petru, prin care Alexandru se referă, de fapt, la propria persoană, considerându-se papa legitim. Textul spune că englezii au fost abătuți de la calea cea bună de un conducător «rău» și că au fost inspirați de Satana. Pare să fie o referire la papa Honoriu al II-lea, pontiful rival, pe care susținătorii lui Alexandru îl numeau «Satana». Cel puțin, pasajul indică faptul că Harold nu-l mai susținea pe Alexandru al II-lea”, explică Licence.
Doi papi rivali
În 1061, au fost aleși doi papi rivali: Alexandru al II-lea și Honoriu al II-lea. Se pare că regele Angliei, Harold al II-lea, l-ar fi susținut pe Honoriu al II-lea, o alegere care, în cele din urmă, avea să-i fie fatală.
Ambii aveau să fie învinși. Harold al II-lea a pierdut una dintre cele mai celebre bătălii din istorie, în timp ce Honoriu al II-lea este considerat astăzi un antipapă.
„Noile dovezi din această scrisoare arată că Alexandru avea propriile motive pentru a sprijini invazia lui William, întrucât îl considera pe Harold un dușman care se întorsese împotriva sa. Sprijinul lui Alexandru pentru William a fost o consecință a faptului că Harold îl abandonase. Asta arată că evenimentele din 1066 se desfășurau pe o scenă politică mult mai amplă, una în care religia și politica erau strâns legate”, precizează Licence.
În opinia istoricului, această reinterpretare a evenimentelor ajută la explicarea unui aspect aparent paradoxal al epocii: de ce ar fi susținut un papă înlăturarea violentă a unui rege care fusese deja încoronat și uns?
Foto sus: William Cuceritorul, reprezentat pe Tapiseria de la Bayeux, ținând un gonfalon papal (steag ceremonial) cu o cruce de aur, un cadou de la papa Alexandru al II-lea (© Bayeux Tapestry Museum / Wikimedia Commons)
Mai multe pentru tine...
