Prima dovadă a unei crude pedepse din China medievală, descoperită de arheologi
Într-un cimitir din provincia chineză Henan, arheologii au făcut o descoperire care leagă, pentru prima dată, textele juridice ale Chinei medievale de rămășițele unei persoane asupra căreia fusese aplicată una dintre cele mai crude pedepse ale epocii: amputarea nasului.
Scheletul unei femei, care a murit în urmă aproximativ 600-700 de ani, oferă prima dovadă osteologică directă a acestei practici, cunoscută din surse scrise de mai bine de o mie de ani, informează La Brujula Verde.
Rămășițele umane au fost descoperite în cimitirul Sanzhiyuan, în apropiere de orașul Sanmenxia. Femeia avea aproximativ 40–45 de ani când a murit, cândva între 1298 și 1404, în perioada de tranziție dintre dinastiile Yuan și Ming. Scheletul ei se remarca și printr-un detaliu neobișnuit: fusese îngropată cu fața în jos, spre deosebire de ceilalți oameni din cimitir.
Cea mai importantă dovadă se afla însă în craniu. Oasele nasului fuseseră tăiate aproximativ la jumătatea lungimii, iar marginile leziunilor prezentau urme clare de vindecare.
Deschiderea nazală era, în consecință, cu aproape 35% mai largă decât cea observată în cazul altor femei din același cimitir. Faptul că osul se remodelase în jurul tăieturilor arată că femeia a supraviețuit mutilării.
Cercetătorii au analizat cu atenție și alte posibile explicații. Bolile capabile să distrugă structura nasului, precum lepra sau sifilisul, ar fi lăsat de regulă urme și în alte părți ale scheletului. Nu au fost găsite asemenea semne.
Nici un accident nu pare plauzibil: o lovitură suficient de puternică pentru a distruge nasul ar fi afectat, cel mai probabil, și oasele din jur. Leziunile erau prea precise și localizate pentru a fi rezultatul unei simple căderi sau lovituri.
Contextul istoric întărește concluzia
Amputarea nasului era una dintre pedepsele prevăzute în vechile coduri juridice chineze. Ea apare încă în perioada dinastiei Xia (circa 2100 î.Hr. - 1916 î.Hr.), ca parte a așa-numitelor „Cinci Pedepse”, alături de execuție, castrare, amputarea membrelor și tatuarea feței. În perioada dinastiilor Yuan (1271 - 1368) și Ming (1368 - 1644), pedeapsa fusese asociată în special cu anumite forme de furt, inclusiv furtul de vite și cai.
Și felul în care femeia a fost înmormântată pare să poarte un mesaj. În China medievală, înhumarea cu fața în jos putea fi rezervată criminalilor sau persoanelor care muriseră în dizgrație. Mormântul ei conținea doar un ac de păr din cupru, iar dieta bazată în principal pe mei sugerează că provenea dintr-un mediu modest.
Poate cel mai surprinzător aspect este că femeia a supraviețuit pedepsei. Vindecarea oaselor demonstrează că a trăit suficient după amputare pentru ca organismul să repare rănile. Într-o epocă în care o astfel de mutilare implica riscuri serioase de hemoragie și infecție, supraviețuirea ei arată că a primit un anumit nivel de îngrijire medicală.
Descoperirea de la Sanzhiyuan este importantă tocmai pentru că oferă ceea ce izvoarele scrise nu puteau oferi: trupul unei persoane asupra căreia legea fusese aplicată. Numele femeii, fapta pentru care fusese condamnată și împrejurările vieții sale rămân necunoscute. Totuși, oasele ei transformă o prevedere juridică veche de milenii într-o realitate umană concretă și readuc la lumină povestea unei femei care a purtat asupra propriului trup semnul pedepsei.
Foto sus: Desen reprezentând o amputare nazală punitivă în timpul dinastiei Yuan (© Yawei Zhou et al. 2026)
Mai multe informații:
Yawei Zhou, Chuyan Zhang, et al., First skeletal evidence of facial mutilation as a form of punishment from ancient China (1298–1404 CE): A unique archaeological case of nasal amputation in Yuan-Ming Dynasties, Journal of Archaeological Science: Reports, vol. 75, doi.org/10.1016/j.jasrep.2026.106031
Mai multe pentru tine...
