Istoria invaziei romane în Britania, rescrisă: Cine a fost, de fapt, „regele” care i-a oferit lui Claudius pretextul cuceririi insulei?
Un nou studiu al cercetătorilor britanici răstoarnă o ipoteză veche de secole: Verica, conducătorul care a avut un rol decisiv în invazia romană a Britaniei din anul 43 d.Hr., nu era un bărbat, ci o femeie. Mai mult, aceasta ar fi fost una dintre cele mai influente figuri politice ale vremii, iar fără intervenția sa, Roma poate că nu ar fi cucerit niciodată insula.
O echipă de cercetători de la Universitatea Bournemouth susține că Verica, personajul care, potrivit izvoarelor istorice, l-a determinat pe împăratul Claudius să declanșeze invazia din anul 43 d.Hr., era o femeie. Identitatea sa feminină a fost trecută cu vederea timp de secole, în mare parte din cauza prejudecăților istoricilor din secolul al XIX-lea, informează un comunicat al Universității Bournemouth.
Verica conducea tribul atrebaților, care stăpânea un teritoriu întins din sudul Anglii. În jurul anului 40 d.Hr., a fost înlăturată de la putere și a fugit la Roma, unde i-a cerut sprijin împăratului Claudius.
Potrivit istoricului roman Cassius Dio, tocmai intervenția Vericăi l-ar fi convins pe împărat să trimită armata peste Canalul Mânecii și să înceapă cucerirea Britaniei.
Dr. Miles Russell, directorul departamentului de cercetare arheologică de teren al Universității Bournemouth și coordonatorul studiului, spune că identitatea masculină atribuită Vericăi nu s-a bazat pe dovezi solide, ci pe prejudecățile unei epoci în care istoricii considerau aproape automat că liderii politici și militari ai Antichității erau bărbați.
„Se presupune că Verica era bărbat din cauza mentalității patriarhale a istoricilor clasici din secolul al XIX-lea. În realitate, nu doar că a jucat un rol esențial în relația dintre Britania și Roma la începutul secolului I d.Hr., dar era, fără îndoială, o femeie”, afirmă cercetătorul.
Numele și monedele, indicii trecute cu vederea
Un prim indiciu se găsește chiar în numele său. Verica se termină în litera „a”, o terminație frecvent întâlnită în numele feminine din acea perioadă. Același tipar apare în cazul altor două conducătoare celebre din Britania antică: Cartimandua, regina tribului brigantilor din actualul Yorkshire, și Boudica, lidera icenilor din Norfolk, care a condus o amplă revoltă împotriva romanilor în anul 60 d.Hr.
Deși Boudica a rămas cea mai cunoscută dintre cele trei, Dr. Russell consideră că Verica a avut o putere politică și o influență considerabilă, posibil chiar mai mari decât ale contemporanelor sale.
Un alt argument folosit de cei care au considerat-o bărbat este titlul „rex”, inscripționat pe monedele sale. Termenul latin a fost interpretat ca o dovadă a identității masculine, însă cercetătorul atrage atenția că acesta nu era rezervat exclusiv bărbaților. Roma recunoștea autoritatea atât a regilor, cât și a reginelor, iar Cleopatra este cel mai cunoscut exemplu.
Mai mult, prezența titlului „rex” pe monede indică faptul că Verica beneficia de recunoașterea oficială a autorității sale din partea împăratului roman.
Nici reprezentările de pe monede nu susțin interpretarea tradițională. În timp ce alți conducători britanici din Epoca Fierului se înfățișau ca războinici masculini, Verica apare ca o siluetă feminină, suplă, cu bustul descoperit, călare.
Femeia care i-a oferit lui Claudius pretextul cuceririi Britaniei
Rolul Vericăi în declanșarea invaziei romane ar putea fi, de asemenea, mult mai important decât s-a crezut până acum. Relatarea lui Cassius Dio, potrivit căreia Claudius ar fi pornit campania doar pentru că o femeie i-a cerut acest lucru, reflectă mai degrabă imaginea împăratului promovată de autorii romani: aceea a unui conducător slab, influențat de femeile din anturajul său și de foștii sclavi ajunși la curte.
În opinia lui Russell, această perspectivă minimalizează contribuția politică și strategică a Vericăi.
„Cassius Dio sugera, în esență, că întreaga campanie militară a fost declanșată de șoaptele unei femei fatale barbare. În realitate, rolul Vericăi a fost mult mai important. Prezența ei a contribuit decisiv la succesul expediției, oferind informații strategice și sprijin direct pe teren”, explică arheologul.
Pentru Claudius, invazia Britaniei reprezenta o oportunitate politică majoră: era șansa de a-și demonstra calitățile de comandant militar și de a obține un succes care să-i consolideze autoritatea. Verica i-a oferit însă un motiv concret pentru intervenție: înlăturarea de la putere a unei conducătoare aliate Romei.
„Verica i-a oferit pretextul pentru schimbarea regimului, iar împăratul a profitat de ocazie”, spune Russell.
O regină uitată de istorie
Verica a fost, prin urmare, una dintre figurile politice importante ale Britaniei de la sfârșitul Epocii Fierului, însă contribuția sa a rămas în mare parte în umbră.
„Trebuie să privim dovezile arheologice așa cum sunt și să ne amintim de Verica drept o regină și una dintre primele și cele mai importante femei conducătoare din istoria Britaniei. Dacă nu ar fi fost înlăturată de la putere și nu ar fi fugit la Claudius pentru a-i cere ajutor militar, este posibil ca Roma să nu fi invadat niciodată Britania”, afirmă cercetătorul.
Foto sus: Reprezentarea artistică de mai sus o înfățișează pe Verica în calitate de Rex (o regină din Epoca Fierului sau, din perspectiva romanilor, un „rege de sex feminin”), în jurul anului 40 d.Hr. Aceasta poartă veșminte specifice Epocii Fierului (o tunică și un șal), o fibulă de aur și un colier rigid de tip torc, tot din aur (realizat în Imperiul Roman și asemănător celor descoperite în tezaurul de la Winchester). De asemenea, poartă cercei romani din aur și are o coafură în stilul dinastiei iulio-claudiene, de tipul celei adoptate de împărăteasa romană Livia, soția lui Augustus, în secolul I d.Hr. (© Miles Russell și Macsen Russell / Bournemouth University)
Mai multe pentru tine...
