Porturile uitate ale Antichității. O nouă perspectivă asupra comerțului maritim
De zeci de ani, importanța porturilor antice a fost evaluată mai ales după ceea ce a rămas vizibil: cheiuri, diguri, diguri de protecție și dimensiunea bazinelor portuare. O nouă cercetare arheologică arată însă că această perspectivă oferă o imagine incompletă.
Pentru a înțelege cu adevărat cât de importante au fost porturile Mediteranei antice, trebuie să privim dinspre mare și să luăm în calcul și spațiile în care navele așteptau în larg.
Aceasta este concluzia proiectului SHIPs (Ships Harbouring In Ports), desfășurat între 2023 și 2028 și finanțat de European Research Council. Cercetătorii de la Universitatea din Haifa și Universitatea Paul Valéry din Montpellier susțin că porturile trebuie analizate ca sisteme complexe, alcătuite nu doar din bazinele construite, ci și din golfuri, zone exterioare de ancoraj și alte spații maritime folosite de nave, informează La Brujula Verde.
Această schimbare de perspectivă ar putea modifica radical ierarhia porturilor antice și importanța pe care le-o atribuim astăzi.
Ideea este simplă:
Navele nu trebuiau neapărat să intre în port pentru a face parte din activitatea acestuia. Ele puteau rămâne ancorate în afara digurilor, în golfurile din apropiere sau chiar de-a lungul unor porțiuni de coastă deschisă.
Tocmai aceste spații au fost în mare măsură ignorate de cercetările tradiționale. Astfel, un port aparent modest, judecat doar după dimensiunea bazinului său, putea susține de fapt un trafic maritim considerabil.
Pentru a verifica această ipoteză, cercetătorii au studiat trei situri mediteraneene foarte diferite: Caesarea din Israel, Terracina din Italia și Port-Vendres din sudul Franței.
La Caesarea, cercetătorii au constatat că sistemul portuar se întindea mult dincolo de celebrul bazin construit în perioada lui Irod cel Mare. Zonele exterioare de ancoraj măresc substanțial capacitatea care îi fusese atribuită până acum.
La Terracina, cercetarea a scos în evidență un alt aspect important: porturile se schimbau în timp. Sedimentele modificau forma și adâncimea zonelor de ancoraj, astfel încât peisajul portuar din secolul I nu era identic cu cel din secolul al V-lea. Porturile antice trebuie, prin urmare, înțelese ca spații dinamice, aflate într-o permanentă relație cu mediul natural.
La Port-Vendres, distribuția epavelor a oferit o dovadă spectaculoasă a activității din afara portului propriu-zis. Numeroase nave au ajuns în zona exterioară de ancoraj, sugerând un trafic mult mai intens decât ar fi lăsat să se înțeleagă simpla examinare a structurilor construite.
Dimensiunea unui port nu era însă singurul factor important. Conta și felul în care navele erau ancorate și legate. Pentru a reconstitui aceste practici, cercetătorii au folosit atât dovezi arheologice, cât și documente istorice: parâme păstrate, inele de acostare, bolarzi și chiar fotografii din secolul al XIX-lea ale unor nave grecești. Aceste date permit estimarea numărului de nave care puteau ocupa simultan un anumit spațiu.
La fel de importantă era adâncimea apei. Studiile asupra sedimentelor și ale evoluției coastelor permit cercetătorilor să reconstituie nivelul și forma vechilor bazine. Aceste informații pot fi comparate cu pescajul navelor comerciale pentru a stabili ce tipuri de vase puteau naviga și ancora într-un anumit loc.
În acest efort, arheologia beneficiază tot mai mult de tehnologiile moderne. Lidarul, radarul, metodele geofizice, sonarul și magnetometrul permit cartografierea unor suprafețe extinse și identificarea unor structuri sau epave ascunse sub apă ori în sedimente. Investigațiile sunt completate apoi prin cercetări arheologice directe.
Concluzia proiectului este importantă nu doar pentru arheologia porturilor. Dacă zonele exterioare de ancoraj sunt incluse în calcule, imaginea comerțului maritim antic se poate schimba. Unele porturi antice considerate secundare ar fi putut avea un rol economic mult mai mare, în timp ce marile centre comerciale ar fi putut găzdui un trafic mai intens decât se credea.
Studiul publicat în revista Antiquity propune astfel o adevărată schimbare de paradigmă. Pentru a înțelege un port antic nu mai este suficient să-i măsurăm cheiurile și bazinele. Trebuie să privim întregul sistem: fundul mării, adâncimea apei, tehnicile de acostare și, mai ales, spațiul din larg în care navele așteptau să intre în port. Uneori, tocmai aceste locuri aparent periferice pot spune cea mai importantă poveste despre comerțul și viața maritimă a Antichității.
Foto sus: Portul antic de la Caesarea Maritima, construit în vremea lui Irod cel Mare. Privit de sus, situl ilustrează relația dintre structurile portuare și întinsele zone maritime din jurul acestora, esențiale pentru înțelegerea capacității reale a porturilor antice (© Zeev Stein / PikiWiki Israel, CC BY 2.5)
Mai multe pentru tine...
