Vase cu strat antiaderent și un cuptor de pâine portabil, descoperite într-o bucătărie romană veche două milenii
O echipă de arheologi de la Universitatea din Salamanca (USAL) și Consiliul Național de Cercetare al Spaniei (CSIC) a încheiat cea de-a zecea campanie de săpături într-un oraș roman din nordul Spaniei, descoperind în această vară o bucătărie antică, cu cuptor, un dispozitiv portabil pentru copt pâinea și vase acoperite cu un strat antiaderent.
Descoperirea a avut loc în localitatea Sasamón, aflată la aproximativ 30 de kilometri vest de Burgos, sub un teren cunoscut ca La Era. Echipa de arheologi, condusă de José Manuel Costa García (USAL) și Jesús García Sánchez (Instituto de Arqueología de Mérida, IAM-CSIC), a documentat vestigiile unui spațiu cu vatră, depozite groase de cenușă și veselă care a așteptat două mii de ani sub pământ, relatează La Brujula Verde.
Proiectul, început acum un deceniu. Până acum, echipa de arheologi a descoperit o cetate din epoca fierului la Cerro Castarreño și urmele asediului roman care i-au pus capăt. Din 2023, săpăturile s-au mutat direct pe situl anticului Segisamo, orașul roman al cărui nume a evoluat de-a lungul secolelor în actualul Sasamón.
Un oraș întemeiat de Augustus
Segisamo nu a fost un oraș provincial oarecare. Autorii clasici Florus și Orosius consemnează că Augustus, primul împărat al Romei, și-a stabilit aici cartierul general militar în anul 26 î.Hr., înainte de campania împotriva cantabrilor, ultimele triburi care se opuneau stăpânirii romane în Peninsula Iberică. Cu alte cuvinte, tabăra care a devenit acest oraș a fost întemeiată de același om care, în aceiași ani, transforma Republica Romană într-un imperiu.
Bucătăria descoperită recent se remarcă prin aspectul ei banal, și tocmai această banalitate o face valoroasă, consideră arheologii spanioli.
„Avem o imagine oarecum idealizată a orașelor romane ca spații monumentale, dar zonele domestice și de lucru rareori ne arată mozaicuri și pereți pictați”, explică Costa García.
Pereții erau din chirpici pe fundații de piatră, iar podeaua combina un strat de argilă compactată peste un pat de pietriș. O mică treaptă marca o zonă ridicată care probabil susținea un cuptor, acum aproape complet distrus. Acolo, sub un strat gros de cenușă și cărbune, arheologii au recuperat un set de ceramică remarcabil prin vechime, varietate și stare de conservare.
Inventarul include vase mari de depozitare (dolia), ulcioare, boluri, mortare pentru procesarea hranei și, mai ales, piese legate direct de gătit: oale, tigăi acoperite cu un strat antiaderent – cunoscuta ceramică cu glazură roșie pompeiană (o ceramică antică de lux, caracterizată printr-un strat lucios de glazură argiloasă de un roșu-intens, aplicat de regulă pe interiorul vaselor. Această ceramică a fost produsă în masă între secolul I î.Hr. și secolul I d.Hr., în special în regiunea Campania din Italia, în jurul orașelor Pompeii și Herculaneum, fiind exportată pe scară largă în întregul Imperiu Roman – n.r.) și fragmente dintr-un clibanus, un mic cuptor portabil care permitea coacerea pâinii pe o suprafață încălzită.
O parte din veselă provenea din peninsula italică, restul fiind produs local. În timpul lui Augustus și Tiberius, locuitorii din Segisamo aveau obiceiuri culinare pe deplin romane, dar unele vase păstrează tradiția turmogilor (popor celtiberic pre-roman n.r.).
Mai multe pentru tine...
