
Ce se află sub Tholosul din Epidaur, una dintre cele mai misterioase construcții ale sanctuarului dedicat zeului vindecării?
Tholosul din Epidaur ascunde unul dintre cele mai enigmatice elemente arhitecturale ale sanctuarului antic dedicat zeului vindecării: sub podeaua construcției circulare se află o rețea de ziduri concentrice, care delimitează coridoare subterane înguste. Arheologii au reușit să reconstituie în detaliu structura acestui edificiu, însă funcția sa exactă și activitățile care se desfășurau aici rămân, în mare parte, un mister.
Clădirea făcea parte din Sanctuarul lui Asclepios, zeul grec al medicinei și al vindecării, situat în regiunea Argolida, în Peninsula Peloponez. Cunoscut și sub numele de Thymele, monumentul datează din secolul al IV-lea î.Hr. și face parte din ansamblul arhitectural inclus în patrimoniul mondial UNESCO. Particularitățile fundației sale au alimentat de-a lungul timpului numeroase ipoteze, de la legătura zeului cu lumea subterană și simbolistica șerpilor sacri până la posibila utilizare a muzicii în ritualurile de vindecare, informează Greek Reporter.
Cercetările arheologice recente au adus însă la lumină un nou element care completează povestea locului: înainte de ridicarea monumentului circular, aici exista deja o clădire mai veche, prevăzută cu un spațiu subteran. Descoperirea susține ipoteza unei îndelungate tradiții religioase în această zonă, fără să ofere însă un răspuns definitiv cu privire la rolul pe care l-a avut ulterior Tholosul (structură arhitecturală circulară din Antichitate, care putea îndeplini diferite funcții – n.r.).
Ce ascunde construcția subterană a monumentului
Într-o analiză publicată în 2018 în revista Bryn Mawr Classical Review, arheologul Margaret M. Miles a examinat un studiu care propunea că arhitectura neobișnuită a Tholosului ar fi avut și o funcție acustică.
Monumentul era prevăzut cu o colonadă exterioară în stil doric și una interioară, în stil corintic. Sub nivelul construcției, trei inele concentrice de fundații delimitau o serie de pasaje subterane, cu o înălțime de aproximativ doi metri și o lățime de numai 65 de centimetri.

Autorii studiului au analizat modul în care această structură ar fi putut influența propagarea sunetului și au avansat ipoteza unei legături între spațiul subteran, interpretările muzicale și practicile de vindecare.
În analiza sa, Margaret M. Miles a trecut în revistă și limitele altor posibile interpretări. Lipsa unui sistem de impermeabilizare face puțin probabilă ipoteza utilizării spațiului drept rezervor de apă. Dimensiunile reduse ale pasajelor ridică, la rândul lor, semne de întrebare cu privire la posibilitatea organizării unor procesiuni subterane. În plus, existența unei lespezi masive de piatră deasupra deschiderii centrale face dificil de imaginat un acces obișnuit în subteran, direct de la suprafață.
Prin urmare, arhitectura oferă indicii importante despre modul în care ar fi putut fi folosit edificiul, dar nu permite stabilirea cu certitudine a funcției sale.
O construcție sacră mai veche decât Tholosul
Un studiu publicat în 2025, semnat de Vassilios Lambrinoudakis, Evangelos Kazolias și Alexandra S. Sfyroera, prezintă rezultatele cercetărilor desfășurate de Universitatea din Atena în perioada 2015–2022.
Potrivit autorilor, activitățile de cult din această zonă a sanctuarului ar putea data încă din secolele al VIII-lea–al VII-lea î.Hr., ceea ce înseamnă că începuturile vieții religioase de aici sunt mai vechi decât se considera până acum.
Printre descoperiri se numără o clădire din perioada arhaică timpurie, înconjurată de coloane și prevăzută cu un spațiu subteran săpat direct în stâncă. Construcția se afla chiar în zona în care avea să fie ridicat ulterior Tholosul. Cercetătorii au analizat-o în contextul altor vestigii care atestă existența unor practici religioase timpurii în sanctuar, printre care o fântână și mai multe altare descoperite în alte zone ale complexului.
Clădirea a fost identificată în 2020, iar rezultatele mai ample ale cercetărilor permit acum integrarea acestei descoperiri în evoluția timpurie a sanctuarului. Astfel, edificiul nu mai apare ca o simplă curiozitate arhitecturală, ci ca o posibilă verigă într-o tradiție religioasă care s-a dezvoltat aici de-a lungul mai multor secole.
Vindecare, ritualuri religioase și lucrări de restaurare
Potrivit prezentării UNESCO, Tholosul făcea parte dintr-un complex amplu, care cuprindea și templul lui Asclepios, un spațiu de dormit, băi, instalații sportive și un teatru. Diversitatea acestor construcții reflectă caracterul complex al sanctuarului, unde ritualurile religioase erau strâns legate de îngrijirea și vindecarea bolnavilor.
Unul dintre ritualurile importante desfășurate aici era incubația, explicată în materialele Ephoriei de Antichități din Argolida. Credincioșii petreceau noaptea într-un spațiu sacru, în speranța că vor primi, prin intermediul unui vis, un semn sau un mesaj de la Asclepios, care să le indice calea spre vindecare.
Tholosul se află în continuare în proces de restaurare, iar planurile pentru perioada următoare includ și punerea în valoare a construcției mai vechi descoperite sub sau în apropierea monumentului, astfel încât vizitatorii să poată înțelege mai bine evoluția acestui spațiu sacru.
Foto sus: Tholosul din Epidaur, în proces de restaurare (© Zde, CC BY-SA 4.0, via Wikimedia Commons)
Mai multe pentru tine...

















