Drumul și bordura construită din piatră de piatră, care coboară spre nord, cu Citadela în fundal

Misterul amplasării taberei Legiunii X Fretensis, legiunea care a distrus Ierusalimul în anul 70 d.Hr., rezolvat de arheologi?

📁 Roma, măreţia şi declinul său
Autor: Redacția
🗓️ 21 noiembrie 2026

La aproape două milenii de la distrugerea Ierusalimului de către romani, o descoperire arheologică mai veche, reinterpretată recent, ar putea dezvălui locul în care a fost instalată Legiunea a X-a Fretensis. Cercetătorul Shimon Gibson consideră că zidurile și o stradă descoperite în apropierea Citadelei reprezintă vestigiile taberei militare care a supravegheat orașul timp de aproape două secole.

În anul 70 d.Hr., după cucerirea Ierusalimului, generalul roman Titus a ordonat distrugerea orașului și a Templului, păstrând doar câteva elemente ale vechilor fortificații. Potrivit istoricului Flavius Iosephus, care a asistat la campania militară, au fost cruțate trei turnuri, precum și o porțiune din zidul vestic al orașului. Acesta din urmă urma să fie folosit drept tabără pentru garnizoana romană rămasă în Ierusalim, iar turnurile trebuiau să amintească generațiilor viitoare de puterea fortificațiilor învinse de romani.

Garnizoana era reprezentată de Legiunea a X-a Fretensis, întărită cu trupe de cavalerie și infanterie. Unitatea a participat ulterior la cucerirea cetății Masada, în anii 72–73 d.Hr., și a rămas în Ierusalim până spre sfârșitul secolului al III-lea. Cu toate acestea, localizarea exactă a taberei sale a rămas multă vreme un mister.

O descoperire veche, o ipoteză nouă

Arheologul Shimon Gibson, profesor la Universitatea din Carolina de Nord din Charlotte și codirector al săpăturilor de pe Muntele Sion, propune acum o posibilă rezolvare a enigmei. Într-un studiu publicat în Journal of Roman Archaeology, acesta susține că vestigiile descoperite în anii 1975–1978, în apropierea zidului vestic al Orașului Vechi, la sud de Citadelă, aparțin taberei Legiunii a X-a Fretensis.

Descoperirile provin din săpăturile coordonate de arheologul israelian Magen Broshi, fost curator al Manuscriselor de la Marea Moartă. Rezultatele cercetărilor nu au fost publicate până acum în detaliu, iar Gibson, căruia i-a revenit sarcina de a le studia și documenta încă din 1995, le reinterpretează în lumina cunoștințelor arheologice actuale.

Broshi a identificat două grupuri de vestigii. Primul cuprinde o stradă în pantă, lungă de aproximativ 38 de metri, delimitată de blocuri masive de piatră recuperate din vechile fortificații demolate în anul 70 și de două tambure de coloane reutilizate. Strada era acoperită de ceramică din secolul I.

Al doilea grup, situat la aproximativ 35 de metri mai spre sud, este format din două ziduri care se întâlnesc în unghi. Fundațiile acestora se sprijină pe resturile unui turn din vechea fortificație, demolat în timpul cuceririi romane. Zidurile par să fi susținut umpluturi succesive de pământ și piatră, menite să creeze o suprafață stabilă pentru construcții mai înalte, care nu s-au păstrat.

Datarea reprezintă un argument important. Ceramica descoperită poate fi încadrată într-un interval care începe după anul 70 și se întinde până în jurul anului 130 d.Hr., când împăratul Hadrian a întemeiat colonia Aelia Capitolina. Această perioadă coincide cu primele decenii de existență ale taberei militare.

O tabără pentru aproximativ 2.000 de soldați

Pe baza poziției vestigiilor și a unui turn păstrat în zona Citadelei, identificat probabil cu turnul Hippicus, Gibson estimează că latura vestică a taberei avea aproximativ 285 de metri. Dacă incinta avea formă pătrată, suprafața totală ar fi fost de circa 8,12 hectare.

Drumul și bordura construită din piatră de piatră, care urcă spre sud
Drumul și bordura construită din piatră de piatră, care urcă spre sud Foto: © Broshi Mt. Zion Expedition, via Shimon Gibson / Journal of Roman Archaeology (2026)

Dimensiunile indică faptul că nu era vorba despre o tabără destinată întregii legiuni, care număra teoretic aproximativ 5.000 de infanteriști, ci despre o bază permanentă pentru un detașament de aproximativ 1.800–2.200 de militari. În interiorul incintei se afla fostul palat al lui Irod cel Mare, transformat ulterior în reședință a guvernatorilor romani și, probabil, utilizat și de conducerea militară.

Tabăra beneficia de un sistem de alimentare cu apă printr-un apeduct care aducea apa din zona Betleemului, până la Bazinul Turnului, cunoscut astăzi drept Bazinul lui Ezechia. În apropiere, spre sud, s-a dezvoltat și un cartier civil, locuit de negustori și meșteșugari, unde existau magazine și alte activități comerciale.

De ce au rămas atât de puține urme?

O întrebare firească este de ce o instalație militară de asemenea dimensiuni a lăsat atât de puține vestigii. Explicația propusă de Gibson ține de obiceiurile armatei romane: la retragere, soldații demontau taberele, recuperau materialele care puteau fi reutilizate și ardeau restul construcțiilor.

Legiunea a X-a Fretensis a părăsit Ierusalimul în ultima treime a secolului al III-lea, în timpul împăratului Dioclețian, fiind transferată la Aila, actuala Aqaba, pe țărmul Mării Roșii. Straturile de țigle ștampilate cu însemnele legiunii, descoperite în afara zidurilor, ar putea reprezenta urmele acestei retrageri.

O mărturie indirectă apare și în relatarea Pelerinului din Bordeaux, care a vizitat Ierusalimul în anul 333. Acesta menționează că, urcând pe Muntele Sion, a traversat un zid și a identificat în apropiere ceea ce considera a fi palatul regelui David. Gibson sugerează că zidul ar putea fi cel sudic al fostei tabere, iar construcția interpretată drept palat ar putea corespunde fundațiilor comandamentului militar roman.

După plecarea legiunii, zona ar fi rămas nelocuită mai bine de un secol, până când, spre sfârșitul secolului al IV-lea, au început să fie construite aici biserici și mănăstiri.

O ipoteză care așteaptă confirmarea

Deși argumentele lui Gibson oferă o perspectivă nouă asupra organizării militare romane în Ierusalim, cercetătorul recunoaște că reconstituirea este parțial teoretică. Zidurile descoperite reprezintă doar fundații, datarea ceramicii permite o marjă de incertitudine de aproximativ 60 de ani, iar forma pătrată a taberei nu este demonstrată.

Verificarea ipotezelor ar necesita noi săpături în interiorul fostei tabere, într-una dintre cele mai dens construite zone urbane din lume.

Foto sus: Drumul și bordura construită din piatră de piatră, care coboară spre nord, cu Citadela în fundal (© Broshi Mt. Zion Expedition, via Shimon Gibson / Journal of Roman Archaeology, 2026)

Mai multe pentru tine...