Castelul Hurst, gravură din 1840

Castelul care a supraviețuit amenințărilor externe, aproape 500 de ani, dar riscă să fie înghițit de mare

📁 Patrimoniu în pericol
Autor: Redacția
🗓️ 19 noiembrie 2026

După aproape 500 de ani în care a rezistat conflictelor militare și amenințărilor externe, Castelul Hurst, de pe coasta sudică a Angliei, se confruntă cu un inamic pe care nici zidurile sale masive nu îl pot învinge: schimbările climatice. Eroziunea litoralului, creșterea nivelului mării și furtunile tot mai puternice îi amenință fundațiile, iar autoritățile iau în calcul nu doar salvarea monumentului, ci și documentarea transformării sale treptate într-o ruină.

Construit în 1544, la ordinul regelui Henric al VIII-lea, pentru a apăra accesul maritim către Portsmouth, Castelul Hurst a traversat secole de conflicte fără să fie vreodată atacat. A rezistat tensiunilor cu Franța și Sfântul Imperiu Roman, Războiului Civil Englez, amenințării napoleoniene și celor două războaie mondiale. Astăzi, însă, fortificația este vulnerabilă în fața unui adversar mult mai greu de înfruntat: marea, a cărei forță este amplificată de schimbările climatice, relatează Smithsonian Magazine.

Problemele au devenit vizibile în 2017, când eroziunea plajei stâncoase a început să dezvelească fundațiile castelului. Situația s-a agravat până în februarie 2021, când o parte a zidului estic s-a prăbușit în mare, antrenând un tun de 38 de tone.

Aripa de est a Castelului Hurst s-a prăbușit parțial, la 26 februarie 2021
Aripa de est a Castelului Hurst s-a prăbușit parțial, la 26 februarie 2021 Foto: © RichardPRussell, CC BY-SA 4.0, via Wikimedia Commons

Pentru Jason Crane, administratorul castelului, evenimentul a fost devastator. Crescut practic în interiorul fortificației, unde bunicul său fusese administrator, Crane a asistat neputincios la distrugerea unei părți din locul de care era profund atașat. Stresul provocat de incident a contribuit la un infarct suferit o lună mai târziu.

Un monument construit pentru război, vulnerabil în fața naturii

Pericolul este cu atât mai mare cu cât Hurst nu este o simplă fortificație, ci un ansamblu arhitectural dezvoltat succesiv de-a lungul secolelor. Extinderile victoriene, construite din granit norvegian pentru a proteja tunurile și echipajele acestora, au fost completate în secolul al XX-lea cu instalații militare și poziții antiaeriene. Toate aceste structuri grele se sprijină însă pe fundații de cărămidă construite direct pe plajă.

Castelul Hurst văzut dinspre est, în 2011
Castelul Hurst văzut dinspre est, în 2011 Foto: © Ian Stannard from Southsea, England, CC BY-SA 2.0, via Wikimedia Commons

Pe măsură ce terenul de susținere dispare, greutatea construcției îi accentuează instabilitatea. Aripa vestică a început deja să se deplaseze sub propria greutate, iar fisurile apărute în acoperiș indică riscul unor noi desprinderi. Specialiștii consideră că prăbușirea din 2021 ar putea fi doar începutul unui proces de degradare de lungă durată.

În colaborare cu organizația English Heritage, care administrează monumentele istorice din Anglia, administratorii castelului au căutat soluții pentru a opri eroziunea. În 2019, au fost investite peste 900.000 de dolari în suplimentarea nisipului de pe plajă și instalarea unor bariere din lemn. Intervenția nu a avut însă efectul scontat: plaja a continuat să dispară, iar barierele par să fi intensificat forța apei în timpul furtunilor.

Două planuri de salvare, o singură problemă: costurile

Inginerii au propus ulterior două soluții. Prima presupunea amplasarea unor blocuri de piatră de aproximativ 20 de tone în larg, pentru a reduce energia valurilor înainte ca acestea să ajungă la castel. Planul ar fi putut proteja fortificația timp de aproximativ 100 de ani, dar ar fi costat peste 137 de milioane de dolari.

A doua variantă, mai accesibilă, prevedea instalarea unor bolovani mai mici, amplasați strategic în zona țărmului, pentru a diminua forța apei și a încetini pierderea nisipului. Costul estimat era de aproximativ 7,5 milioane de dolari, iar protecția ar fi fost asigurată pentru câteva decenii, cu condiția unor lucrări ulterioare de întreținere.

Rob Woodside, fost director în cadrul English Heritage și unul dintre susținătorii proiectului, considera investiția justificată prin importanța istorică a monumentului. Cu toate acestea, organismul guvernamental responsabil de protejarea patrimoniului a respins propunerea. Decizia a pus capăt, cel puțin temporar, planurilor de salvare și a determinat o schimbare radicală de perspectivă.

De la conservare la gestionarea unei ruine

În locul unei intervenții menite să mențină castelul intact, specialiștii trebuie acum să pregătească posibilitatea dispariției treptate a unor părți din construcție. Potrivit estimărilor, apa va pătrunde în cele din urmă prin zidul deja prăbușit, iar anumite sectoare vor trebui închise din motive de siguranță. În acest context, Woodside a lăsat instrucțiuni de urgență privind evacuarea artefactelor și oprirea instalațiilor tehnice.

Interiorul Castelului Hurst, în 2009
Interiorul Castelului Hurst, în 2009 Foto: © Markus Giger (CC-BY-SA-2.5-CH), via Wikimedia Commons

Matt Thompson, curatorul care a preluat responsabilitatea pentru sit, propune o abordare diferită: documentarea sistematică a monumentului înainte ca acesta să fie pierdut. Planul presupune inventarierea elementelor arhitecturale, cercetări arheologice și colectarea mărturiilor locuitorilor care au legături cu istoria castelului. Ideea este de a păstra memoria și semnificația locului chiar dacă structura sa fizică nu mai poate fi conservată.

Pentru Crane, care a trecut printr-o perioadă dificilă după prăbușirea zidului, acceptarea acestei realități presupune și o distanțare emoțională. El merge până la a sugera demolarea controlată a unor extensii victoriene, dacă astfel ar putea fi protejate părțile mai vechi, din epoca Tudor. Dilema rămâne însă dificilă: ce perioadă istorică trebuie salvată atunci când întregul ansamblu nu mai poate fi păstrat?

Un avertisment pentru patrimoniul mondial

Cazul Hurst nu este singular. De la vechile fortificații comerciale din Ghana până la adăposturile expedițiilor antarctice, numeroase monumente situate în zone de coastă sunt amenințate de încălzirea globală, eroziune și creșterea nivelului oceanelor. Aproape 400 de situri costiere incluse în patrimoniul mondial au fost identificate de cercetători din Regatul Unit, Grecia și Africa de Sud ca fiind expuse acestor riscuri.

Astfel, Castelul Hurst ar putea deveni un simbol al unei noi etape în conservarea patrimoniului: trecerea de la încercarea de a opri orice degradare la acceptarea și documentarea transformărilor inevitabile. După secole în care a fost construit, extins și apărat pentru a rezista amenințărilor vremii, castelul ar putea avea un viitor diferit de cel imaginat de constructorii săi.

Așa cum observă Matt Thompson, chiar dacă mareele nu pot fi oprite, memoria unui loc poate fi păstrată. Iar uneori, conservarea patrimoniului înseamnă nu doar să salvezi o clădire, ci și să accepți că timpul și natura îi pot schimba definitiv forma.

Foto sus: Castelul Hurst, gravură din 1840 (© William Mossman (worked 1840-1864), Public domain, via Wikimedia Commons)

Mai multe pentru tine...