
Un pod vechi de 3.800 de ani, descoperit de arheologi. Construcția dezvăluie secretele unuia dintre marile orașe ale Mesopotamiei antice
Arheologii au scos la lumină la Larsa, în sudul Irakului, un pod construit din cărămidă arsă, care traversa principalul canal de irigație al orașului. Descoperirea, însoțită de o inscripție regală și de o tăbliță de lut cu informații despre construcție, oferă noi indicii despre ingineria, organizarea urbană și puterea politică a unei civilizații care a înflorit cu aproape patru milenii în urmă.
O echipă franco-irakiană de arheologi a descoperit la Larsa, unul dintre marile centre urbane ale Mesopotamiei antice, un pod construit în urmă cu peste 3.800 de ani. Realizată din cărămidă arsă, construcția traversa Marele Canal, principala arteră de irigație a orașului. Descoperirea confirmă amploarea infrastructurii hidraulice a așezării și oferă noi informații despre dezvoltarea sa în timpul dinastiei regale locale.
Podul a fost identificat în cadrul celei de-a opta campanii de săpături a misiunii franceze de la Larsa, desfășurată în colaborare cu autoritățile arheologice irakiene. Situl, cunoscut și sub numele de Tell es-Senkereh, se află în provincia Dhi Qar, în apropiere de orașul Nasiriya. Construcția a fost dezvelită doar parțial, urmând ca cercetările să continue în campaniile viitoare.
Arheologii au descoperit o cărămidă inscripționată cu numele regelui Sin-iddinam, conducător al orașului Larsa între 1849 și 1843 î.Hr., potrivit cronologiei medii. Inscripția face referire și la zeul Shamash, protectorul orașului. Arheologii au identificat, de asemenea, o tăbliță de lut care conține o relatare despre pod, document care ar putea să ofere informații suplimentare despre istoria și utilizarea construcției.
Un oraș traversat de sute de canale
Descoperirea capătă o semnificație aparte, având în vedere dimensiunile orașului antic. Larsa se întindea pe aproximativ 200 de hectare, fiind unul dintre marile centre urbane ale Mesopotamiei. Cercetările arheologice au identificat aici câteva sute de canale, atât în interiorul, cât și în exteriorul zidurilor de apărare.
Marele Canal, traversând orașul până în apropierea centrului său religios, avea o lățime de aproximativ 22 de metri. Studiile geofizice realizate începând din 2019 au demonstrat că acesta făcea parte dintr-un sistem hidraulic complex, conectat la un alt canal important care înconjura orașul. Au fost identificate urmele mai multor poduri, dar și indicii privind existența unor puncte de control al navigației.
Urmele unui rege și ale unei civilizații prospere
Regele Sin-iddinam a avut un rol important în dezvoltarea sistemului de canale al orașului. Deși domnia sa a durat doar șase sau șapte ani, lucrările realizate în timpul său au contribuit decisiv la configurarea rețelei hidraulice, alimentată de fluviul Tigru. Înaintea sa, primele lucrări de amploare ar fi fost inițiate de regele Gungunum.
Larsa a fost un important centru politic și religios al Mesopotamiei, înainte de a fi cucerit de Hammurabi al Babilonului, în 1763 î.Hr.
Orașul era consacrat zeului solar Shamash, căruia îi era dedicat templul Ebabbar. Tot Larsei îi este atribuită, potrivit unor cercetători, celebra tăbliță Plimpton 322, care conține relații numerice asociate teoremei lui Pitagora, cu peste un mileniu înaintea matematicianului grec.
Un puzzle arheologic încă incomplet
Podul nu este singura descoperire importantă făcută în ultimii ani. În centrul orașului, arheologii au cercetat un complex monumental de aproximativ 7.250 de metri pătrați, posibil sanctuarul Gipar, unde locuiau și oficiau preotesele zeului Shamash. Există ipoteza că regele Sin-iddinam ar fi construit edificiul pentru fiica sa, care era preoteasă.
Alte săpături au scos la iveală două reședințe luxoase, dintre care una conținea arhivele familiei lui Etellum, mare vizir al regilor Gungunum și Abi-sare. Zecile de tăblițe de lut descoperite aici oferă informații valoroase despre viața administrativă și disputele politice ale epocii.
Cercetările de la Larsa, reluate în 2019 după o întrerupere de aproximativ trei decenii, continuă astfel să dezvăluie detalii despre o societate urbană sofisticată, în care infrastructura hidraulică, puterea regală și viața religioasă erau strâns legate. Noul pod reprezintă o piesă importantă din acest puzzle istoric, iar viitoarele cercetări ar putea clarifica atât dimensiunile sale complete, cât și rolul pe care l-a avut în viața orașului.
Mai multe pentru tine...


















