Descoperiri spectaculoase în cel mai mare mormânt Xiongnu din Mongolia, după patru ani de săpături arheologice
O echipă de arheologi din Mongolia și Coreea de Sud a finalizat cercetarea celui mai mare mormânt Xiongnu identificat până acum pe teritoriul Mongoliei. Arheologii au descoperit 413 artefacte, printre care obiecte din argint, aur, jad și un vas de sticlă posibil de origine romană, care oferă noi indicii despre conexiunile comerciale și culturale dintre marile civilizații ale Antichității.
După patru ani de cercetări, arheologii au ajuns în camera funerară a mormântului 160 din complexul Duurlig Nars, situat în estul Mongoliei. Monumentul, care măsoară aproximativ 73 de metri în lungime, incluzând rampa de acces, ascundea o cameră funerară surprinzător de mică și puțin adâncă. Cele 413 obiecte descoperite aici conturează imaginea unei societăți conectate la spații culturale îndepărtate, de la China și Peninsula Coreeană până, posibil, la Imperiul Roman, informează La Brujula Verde.
Săpăturile arheologice au început în 2023 și au fost realizate în colaborare de Muzeul Național al Coreei, Institutul de Arheologie al Academiei Mongole de Științe și Muzeul Național al Mongoliei.
Pentru a ajunge la camera funerară, cercetătorii au îndepărtat nouă straturi succesive de piatră, coborând până la o adâncime de aproximativ 14,5 metri. Rezultatul este o documentare aproape completă a structurii unui mormânt aristocratic aparținând populației Xiongnu.
Xiongnu, puterea nomadă care a înfruntat China
Xiongnu au fost o confederație de populații nomade care au dominat stepele mongole între secolul al III-lea î.Hr. și secolul al II-lea d.Hr. Unificarea lor este atribuită conducătorului Modu, care a preluat puterea în jurul anului 209 î.Hr. și l-a învins pe împăratul Gaozu, fondatorul dinastiei Han.
Rivalitatea dintre cele două puteri a generat numeroase confruntări militare, desfășurate între 133 î.Hr. și 89 d.Hr., care au influențat decisiv evoluția politică a Chinei. Istoria Xiongnu rămâne însă dificil de reconstituit, deoarece această populație a lăsat foarte puține mărturii scrise proprii.
Majoritatea informațiilor provin din cronicile chinezești, ceea ce transformă descoperirile arheologice într-o sursă esențială pentru înțelegerea civilizației lor.
Interesul arheologilor sud-coreeni este legat și de contactele strânse dintre Xiongnu și societățile din Peninsula Coreeană, precum Gojoseon și comunitățile aflate sub administrația chineză din Lelang.
Artefacte care dezvăluie conexiuni între continente
Printre cele mai interesante descoperiri se numără un pandantiv din argint destinat harnașamentului unui cal, realizat în formă de dovleac și decorat cu un cristal de stâncă. Piesa prezintă asemănări cu obiecte descoperite într-un mormânt din Seokam-ri, lângă Phenian, ceea ce indică existența unor legături culturale între comunitățile Xiongnu și cele din Peninsula Coreeană.
Un alt obiect remarcabil este un ornament circular din aur, în interiorul căruia au fost plasate materiale colorate, roșii și albastre, sub un cristal transparent. Efectul obținut prin suprapunerea acestor materiale arată un nivel ridicat de măiestrie artizanală. Potrivit cercetătorilor, un asemenea tip de ornament nu a mai fost identificat până acum într-un mormânt Xiongnu.
Influența Chinei este vizibilă în cele 15 obiecte din jad descoperite la baza sicriului. Acestea reproduc forma discurilor ritualice bi, utilizate de dinastia Han în ritualurile funerare, dar prezintă forme și decorațiuni diferite de modelele chinezești. Descoperirea arată că Xiongnu au preluat anumite tradiții funerare chinezești, adaptându-le propriilor obiceiuri.
Cea mai spectaculoasă piesă ar putea fi însă un vas transparent din sticlă, prevăzut cu mâner, despre care specialiștii consideră că ar putea proveni din Imperiul Roman. Dacă ipoteza va fi confirmată prin analize chimice, obiectul va reprezenta o dovadă importantă a circulației bunurilor între regiuni aflate la mare distanță una de cealaltă. Deocamdată, originea romană rămâne o posibilitate, nu o certitudine.
De ce este atât de mare mormântul, dacă încăperea funerară este atât de mică?
O altă enigmă a descoperirii este disproporția dintre dimensiunile monumentului și cele ale camerei funerare. Deși întregul complex se întinde pe aproximativ 73 de metri, spațiul în care a fost depus defunctul este relativ redus. Camera este formată din două structuri din lemn, una amplasată în interiorul celeilalte, iar deasupra ei a fost îngropat un car lăcuit, simbol al statutului social al persoanei înmormântate.
Adâncimea de 14,5 metri este considerabil mai mică decât cea a unor morminte aristocratice similare din Mongolia centrală, care pot ajunge la 22 de metri. Cercetătorii consideră că această particularitate ar putea reflecta schimbările prin care trecea societatea Xiongnu în perioada declinului său.
Mormântul este datat între sfârșitul secolului I și secolul al II-lea d.Hr., după înfrângerile suferite de Xiongnu în fața armatelor Han, în anii 89 și 91 d.Hr., și extinderea populației Xianbei în fostele lor teritorii.
Un sit cu aproximativ 300 de morminte, inclus în patrimoniul UNESCO
Complexul Duurlig Nars, situat în provincia Khentii, la aproximativ 500 de kilometri nord-est de Ulaanbaatar, cuprinde în jur de 300 de morminte și este cel mai mare ansamblu funerar Xiongnu din estul Mongoliei.
Cercetările anterioare au scos la iveală alte artefacte valoroase, inclusiv ornamente de argint pentru centură, decorate cu chipuri umane. Arheologii au descoperit și o înmormântare din secolele XIII-XIV, cu o pălărie din scoarță de mesteacăn, care demonstrează că monumentele funerare mai vechi au fost reutilizate la distanță de aproximativ un mileniu.
Importanța sitului a fost recunoscută internațional în iulie 2026, când UNESCO a inclus complexele funerare ale aristocrației Xiongnu pe Lista Patrimoniului Mondial. Printre siturile recunoscute se numără și Duurlig Nars, rezultat al unor decenii de cercetare și cooperare internațională.
Mai multe pentru tine...
