O vilă romană de pe malul mării își dezvăluie secretele, după mai bine de un secol
Considerată timp de decenii o simplă reședință de vacanță a unei familii aristocratice romane, vila de la Realmonte, de pe coasta sudică a Siciliei, se dovedește a fi un complex mult mai amplu și mai important.
Noile cercetări arheologice au scos la iveală un al treilea complex termal și indicii că situl a continuat să fie locuit timp de aproape patru secole după abandonarea sa de către elitele romane, informează La Brujula Verde.
Descoperită în 1907, în timpul lucrărilor la o linie feroviară, vila romană de la Realmonte a fost interpretată multă vreme drept o reședință luxoasă, destinată odihnei și recreerii unei familii înstărite.
Mozaicurile spectaculoase descoperite aici păreau să confirme imaginea unui refugiu aristocratic situat pe malul mării. Însă săpăturile arheologice desfășurate cu metode moderne începând din 2023 schimbă radical această perspectivă.
Cercetările arată că vila nu era doar un spațiu de agrement, ci un complex cu funcții multiple, integrat în rețelele economice, comerciale și de comunicație ale Siciliei antice. Mai mult, locul nu și-a pierdut importanța odată cu plecarea proprietarilor inițiali, ci a continuat să fie utilizat de alte comunități până cel puțin în secolul al VII-lea d.Hr.
Un al treilea complex termal
Cea de-a treia campanie de săpături, desfășurată între 7 septembrie și 2 octombrie 2026, s-a concentrat asupra unei zone situate la nord de nucleul rezidențial al vilei. Aici, arheologii au identificat un nou complex termal, conservat în condiții foarte bune în ceea ce privește încăperile încălzite.
Descoperirea este semnificativă deoarece în zona principală a vilei fuseseră deja identificate alte două spații destinate băilor. Existența unui al treilea complex demonstrează că situl avea dimensiuni și funcții mult mai extinse decât se credea anterior.
În lumea romană, băile private reprezentau un simbol al statutului social și al prosperității. Construirea și întreținerea lor necesitau sisteme complexe de încălzire prin hipocaust, cantități mari de lemne și personal specializat. Prin urmare, prezența mai multor instalații termale indică un nivel ridicat de investiții și o activitate constantă, care depășea cu mult nevoile unei reședințe folosite doar sezonier.
O poziție strategică, dincolo de luxul de pe litoral
Vila a fost asociată în mod tradițional cu ginta (gens) Annia, o familie de origine italică, despre care există dovezi epigrafice în regiunea Agrigento. Se presupune că averea acesteia provenea din exploatarea zăcămintelor locale de sulf, posibil în baza unei concesiuni imperiale acordate în timpul împăratului Augustus.
Noile cercetări nu exclud această ipoteză, dar aduc în discuție un alt element important: poziția geografică a complexului. Construită la câțiva metri de litoral, vila se afla într-o zonă afectată de umiditate, inundații și depuneri de sedimente, cauzate inclusiv de apropierea cursului de apă Cottone.
Alegerea unui asemenea amplasament ridică întrebări privind motivația proprietarilor. Potrivit cercetătorilor, explicația ar putea fi legată de poziția strategică a sitului, aflat la intersecția rutelor terestre și maritime din sudul Siciliei. Astfel, vila ar fi funcționat nu doar ca reședință, ci și ca punct de acces și control într-o rețea de circulație economică și comercială.
Viața a continuat aici mult după plecarea aristocraților
Una dintre cele mai importante concluzii ale cercetărilor privește durata de utilizare a sitului. Deși vila și-a pierdut funcția de reședință aristocratică în secolul al III-lea d.Hr., dovezile arheologice arată că activitatea umană a continuat până cel puțin în secolul al VII-lea.
Alte comunități au ocupat spațiile existente, au modificat construcțiile și au lăsat în urmă propriile vestigii. Cercetările de paleobotanică realizate de Erika Zane, doctorandă la University College London, urmăresc să reconstituie mediul natural și activitățile acestor populații. Analiza resturilor vegetale poate oferi informații despre plantele cultivate, resursele disponibile și combustibilul utilizat pentru încălzirea băilor.
Această perspectivă permite înțelegerea nu doar a perioadei de maximă prosperitate a vilei, ci și a transformărilor pe care le-a traversat pe parcursul Antichității târzii.
Mozaicuri spectaculoase și un program decorativ menit să impresioneze
Luxul reședinței este demonstrat în primul rând de decorurile sale. Aproximativ 2.500 de metri pătrați au fost cercetați între 1979 și 1985 de o echipă japoneză. Printre cele mai importante descoperiri se numără mozaicul lui Poseidon și cel care o reprezintă pe Scylla.
În prezent, specialiștii analizează semnificația acestor reprezentări, încercând să identifice mesajele pe care proprietarii doreau să le transmită prin alegerea scenelor mitologice. În cultura romană, decorarea unei vile nu era întâmplătoare, ci reflecta statutul, educația și aspirațiile sociale ale proprietarului.
Alte cercetări vizează analiza mortarelor, tencuielilor și picturilor murale, pentru a stabili tehnicile de construcție, proveniența materialelor și eventualele reutilizări ale unor elemente arhitecturale mai vechi.
Deși reprezintă un sit arheologic deosebit de valoros, vila de la Realmonte rămâne relativ puțin cunoscută. Deschiderea sitului către public, în mai 2023, a marcat începutul unui nou capitol în valorificarea acestui patrimoniu.
Foto sus: O reconstituire digitală a vilei romane de la Realmonte (© Università di Catania)
Mai multe pentru tine...
