Hunii europeni nu erau de origine turcică, ci aveau rădăcini vechi siberiene, relevă un studiu lingvistic

Un studiu lingvistic recent publicat sugerează că hunii europeni, considerați anterior de origine turcică, împărtășeau de fapt o limbă paleo-siberiană comună cu străvechii Xiongnu din Asia Interioară. Cercetarea, realizată de dr. Svenja Bonmann de la Universitatea din Köln și dr. Simon Fries de la Universitatea Oxford, oferă dovezi lingvistice solide că ambele grupuri vorbeau vechea limbă Arin, o limbă dispărută din familia lingvistică ieniseiană.

Un studiu genetic dezvăluie originea și diversitatea hunilor

Imagine: Reconstrucție a lui Attila de George S. Stuart, Muzeul Comitatului Ventura. Fotografiată de Peter d’Aprix și Dee Finning / CC BY-SA 3.0

Studiul, publicat în revista Transactions of the Philological Society, îmbină dovezi lingvistice cu cele arheologice și genetice anterioare, oferind o narațiune coerentă despre migrațiile și moștenirea lingvistică a acestor vechi puteri nomade. Dr. Fries afirmă: „Studiul nostru arată că, alături de arheologie și genetică, filologia comparată are un rol esențial în explorarea istoriei umane. Sperăm ca aceste concluzii să încurajeze cercetări suplimentare asupra limbilor mai puțin cunoscute și să contribuie la înțelegerea evoluției lingvistice a umanității.”

Xiongnu au dominat regiuni din Asia Interioară între secolele III î.e.n. și II e.n., iar hunii au apărut câteva secole mai târziu, construind un imperiu puternic în sud-estul Europei în secolele IV–V e.n. Contrar așteptărilor anterioare care legau aceste grupuri de rădăcini turcice sau mongolice, noul studiu răstoarnă această ipoteză, identificând trăsături lingvistice constante care indică o origine comună ieniseiană.

Dovezi lingvistice solide

Bonmann și Fries au analizat o gamă largă de dovezi lingvistice: împrumuturi în limbi străvechi, glosare chinezești, nume proprii și toponime. Cinci cuvinte legate de elemente naturale, precum „lac”, „ploaie” și „mesteacăn”, regăsite în limbile turcice și mongolice, prezintă caracteristici fonologice compatibile cu vechiul Arin. Cercetătorii susțin că acestea nu sunt împrumuturi din ieniseiană, ci invers – dovezi ale prestigiului limbii Arin în Asia Interioară înainte de expansiunea turcică.

Descoperiri surprinzătoare despre Attila și toponime

Așa-numitul „cuplet Jie”, o relicvă lingvistică rară păstrată într-o cronică chineză, era considerat de multă vreme ca fiind de origine turcică. Însă analiza efectuată de Bonmann a arătat că structura sa gramaticală este mai apropiată de limba Arin. Mai mult, numele personale ale conducătorilor huni – inclusiv Attila – ar putea proveni din rădăcini Arin. Studiul sugerează că numele „Attila” nu ar fi o poreclă germanică ce înseamnă „tatăl mic”, așa cum se credea, ci un cuvânt ieniseian ce ar însemna „relativ rapid” sau „destul de iute”.

Dovezi toponimice și genetice completează tabloul

Dovezile toponimice sprijină la rândul lor concluziile. Hidronime și denumiri de locuri ce se întind din regiunea Altai-Sayan – considerată un nucleu al Xiongnu – până în Europa, reflectă modele lingvistice ale limbii Arin. Aceste modele onomastice trasează migrarea spre vest a hunilor și conturează o continuitate culturală și lingvistică între Asia Interioară și Bazinul Carpatic.

Imagine: Hartă cu distribuția limbilor ieniseiene în Siberia, anul 1600. Credit: Noahedits / CC BY-SA 4.0

Această descoperire lingvistică este susținută și de cercetări genetice recente. Un studiu din 2025, realizat de Gnecchi-Ruscone și colaboratorii săi, a identificat conexiuni genetice directe între elitele Xiongnu din Mongolia și indivizi îngropați în Bazinul Carpatic – sugerând că hunii europeni descindeau biologic și lingvistic din Xiongnu.

Aceste limbi au fost vorbite în Siberia înainte de migrațiile triburilor uralice, turcice și tungusice. „Aceasta s-a întâmplat cu mult timp înainte ca popoarele turcice să migreze în Asia Interioară și chiar înainte de divizarea limbii vechi turcice în ramuri secundare. Limba Arin a influențat chiar limbile turcice timpurii și a avut un anumit prestigiu în regiune,” a explicat dr. Bonmann.

Un model interdisciplinar promițător

Abordarea interdisciplinară a cercetării – bazată pe dovezi lingvistice, arheologice și genetice – oferă un model solid pentru investigarea trecutului antic, în special în lipsa surselor scrise. Studiul întărește ideea că hunii și Xiongnu au făcut parte dintr-o linie culturală și lingvistică continuă și lansează o provocare pentru explorarea pe mai departe a peisajului lingvistic eurasiatic.