Ultimele morminte megalitice din Iberia, descoperite sub dunele de la Capul Trafalgar
Descoperirea a două morminte megalitice colective sub dunele de la Capul Trafalgar, în provincia Cádiz din Spania, aduce informații importante despre practicile funerare ale comunităților din sudul Peninsulei Iberice în Epoca Bronzului.
Potrivit unui studiu publicat la 11 noiembrie 2026 în revista PLOS One, cele două monumente funerare au fost utilizate între anii 1875 și 1625 î.Hr., într-o perioadă în care, în cea mai mare parte a regiunii, înmormântările colective fuseseră deja înlocuite de cele individuale, informează La Brujula Verde.
Cercetătorii, coordonați de profesorul Eduardo Vijande-Vila de la Universitatea din Cádiz, consideră că mormintele ar putea reprezenta construcții originale ale Epocii Bronzului, nu reutilizări ale unor monumente mai vechi din perioada calcolitică.
Contextul arheologic și descoperirea necropolei
Capul Trafalgar este situat în Strâmtoarea Gibraltar, la aproximativ 44 de kilometri de Africa, în interiorul Parcului Natural La Breña y Marismas del Barbate. Particularitatea geografică a zonei este reprezentată de existența a două cordoane de nisip care leagă vechea insulă stâncoasă de continent.
Acoperite de dune înalte, monumentele funerare au fost dificil de identificat, însă această situație le-a protejat, în același timp, de jefuiri.
Primele indicii privind existența unui mormânt au apărut în jurul anului 2000, iar cercetările sistematice au început în mai 2021, când a fost identificat primul monument, denumit Mormântul I. Un an mai târziu, la aproximativ 180 de metri distanță, a fost descoperit Mormântul II.
Cele două construcții prezintă caracteristici arhitecturale diferite. Mormântul I este o structură mixtă, alcătuită dintr-un coridor de acces de aproximativ 2,6 metri, delimitat de plăci verticale de piatră, care conduce către o cameră ovală săpată direct în stâncă. Ansamblul era acoperit cu un tumul de pietre și nisip și avea accesul blocat în două puncte.
Mormântul II este un tholos, respectiv o cameră circulară acoperită cu o cupolă falsă, realizată prin suprapunerea progresivă a pietrelor. Un aspect deosebit îl constituie renovarea acestuia după prăbușirea cupolei: utilizatorii au construit un stâlp central din trei plăci și au umplut parțial camera pentru a-i consolida structura, reducând considerabil spațiul disponibil.
Rămășițele umane și practicile funerare
Analiza osemintelor, realizată pe baza a 16 datări cu radiocarbon, indică existența a cel puțin 20 de indivizi: 13 în primul mormânt și șapte în cel de-al doilea. Printre aceștia se numără bărbați, femei, un copil și un adolescent. Rămășițele sunt fragmentate și amestecate, ceea ce indică practicarea unor înmormântări secundare, în cadrul cărora oasele erau rearanjate după descompunerea trupurilor.
Cronologia arată că primele depuneri au avut loc în camerele funerare, între aproximativ 1875 și 1700 î.Hr., fiind urmate de utilizarea coridoarelor, între 1740 și 1630 î.Hr. Activitatea funerară a atins intensitatea maximă în jurul anilor 1750–1700 î.Hr., iar cele două monumente au funcționat simultan timp de peste două secole.
O descoperire aparte este reprezentată de scheletul unei tinere femei din Mormântul I, singurul găsit în poziția originală. Aceasta pare să fi fost ultima persoană înmormântată în cameră înainte de sigilarea acesteia și era însoțită de obiecte funerare care nu au fost identificate în cazul celorlalți indivizi.
Obiectele funerare și legăturile comerciale
Deși relativ puține, obiectele descoperite indică existența unor contacte la distanță. În Mormântul I au fost găsite două cercei din aur, trei mărgele din argint, trei mărgele dintr-un mineral verde, un pieptene din fildeș și două scoici perforate. Mormântul II conținea un cercel, un vârf de săgeată din cupru arsenical și o mărgea verde.
Analizele arată că majoritatea materiilor prime nu provin din zona locală. Originea mărgelelor rămâne necunoscută, în timp ce argintul ar putea proveni din sud-estul Peninsulei Iberice sau din Centura de Pirită Iberică, din sud-vestul peninsulei.
Aurul, cu o puritate de aproximativ 88%, prezintă asemănări cu cel identificat în alte situri iberice. În cazul pieptenelui din fildeș, cercetătorii consideră mai probabilă o proveniență africană, fără a exclude însă originea asiatică.
Problema datării și semnificația socială a monumentelor
Principala controversă privește momentul construirii celor două morminte. Începând cu aproximativ 2200–2100 î.Hr., monumentele megalitice din sudul Peninsulei Iberice au devenit mai rare, iar înmormântările individuale s-au generalizat. În multe cazuri, vechile dolmene și tholoi au continuat să fie utilizate, dar ca monumente funerare moștenite din perioada calcolitică.
În cazul necropolei de la Trafalgar, datarea osemintelor, cele 687 de fragmente ceramice, caracteristice Epocii Bronzului timpuriu, și absența materialelor mai vechi din zonă susțin ipoteza construirii monumentelor în jurul secolului al XIX-lea î.Hr. Totuși, această concluzie nu este definitivă, deoarece datarea radiocarbon indică perioada utilizării mormintelor, nu momentul construirii lor. Pentru clarificarea problemei va fi necesară datarea prin luminescență. O altă posibilitate este ca monumentele să fi fost mai vechi, dar curățate de rămășițele funerare anterioare.
Dacă mormintele au fost construite chiar de comunitățile care le-au utilizat, persistența practicilor colective ar putea reflecta o formă de rezistență față de noile modele politice centralizate și ierarhizate.
Conservarea sitului și perspectivele cercetării
Fragmentele ceramice descoperite, concentrate în special în tumuli, ar putea proveni din spargerea intenționată a vaselor în cadrul unor ceremonii funerare sau ospețe rituale.
Protejarea necropolei reprezintă o provocare din cauza eroziunii provocate de vânt și a deplasării dunelor. După excavare, mormintele au fost reîngropate, iar cercetătorii au realizat modele digitale tridimensionale și reproduceri din rășină pentru documentare și expunere publică.
Cercetările viitoare, care includ analize ADN antic, paleopatologice și izotopice, ar putea clarifica alimentația, mobilitatea și relațiile de rudenie ale indivizilor.
Mai multe informații:
Vijande-Vila E, Becerra-Martín S, Morell-Rovira B, Díaz-Zorita Bonilla M, Molina-Piernas E, Muñoz-Muñoz A, et al. (2026) The last builders of megaliths in the South of the Iberian peninsula? The Bronze Age necropolis of Trafalgar (Barbate, Cádiz, Spain). PLoS One 21(11): e0359220. doi.org/10.1371/journal.pone.0359220
Mai multe pentru tine...
