⬆

Nici măcar pisicile sacrificate zeilor în Egiptul antic nu aveau parte de o viață privilegiată

🗓️ 12 noiembrie 2026

În urmă cu mai bine de 2.000 de ani, egiptenii ofereau pisici drept ofrande zeilor. Însă, potrivit unui nou studiu, nici măcar felinele destinate ritualurilor religioase nu se bucurau neapărat de o viață lipsită de griji.

„Ceea ce ne-a surprins cel mai mult a fost numărul mare de leziuni și urmele de boli, care sugerează că aceste pisici trăiau în condiții precare. Nu este deloc ceea ce te-ai aștepta să descoperi în cazul unor animale destinate să devină mumii votive”, a declarat, conform phys.org, Bea De Cupere, zooarheolog la Institutul Regal Belgian de Științe Naturale și coautoare a studiului publicat în Journal of Archaeological Science.

O colecție uitată, descoperită la Viena

Potrivit studiului, craniile de pisică au fost descoperite în colecțiile Muzeului de Istorie Naturală din Viena, unde au rămas în mare parte neobservate încă din secolul al XIX-lea. Scrisorile vechi păstrate în arhive arată că acestea provin, cel mai probabil, din Beni Hasan, o vastă necropolă de animale situată în Valea Nilului.

Colecția cuprinde 131 de cranii, ceea ce o transformă, potrivit autorilor cercetării, în cea mai mare colecție muzeală cunoscută de cranii de pisică din Egiptul antic a cărei proveniență este documentată.

Soarta celorlalte oase ale animalelor rămâne incertă. Studiul arată că, în secolul al XIX-lea, multe mumii de animale ajungeau să fie măcinate și transformate în remedii medicinale sau erau folosite drept combustibil și îngrășământ.

„Cel mai probabil, resturile celorlalte părți ale corpului au fost pur și simplu aruncate, deoarece oamenii de știință de la sfârșitul secolului al XIX-lea erau interesați în principal de cranii”, a explicat Wim Van Neer, cercetător la Institutul Regal Belgian de Științe Naturale și profesor la Universitatea Catolică din Leuven.

O viață care se încheia cu moartea ritualică

În prezent, cercetătorii evită, pe cât posibil, desfacerea bandajelor mumiilor și folosesc tehnologii moderne pentru a afla ce se ascunde sub acestea. În secolele al XIX-lea și la începutul secolului XX, însă, desfacerea mumiilor era o practică obișnuită. Nici craniile pisicilor de la Beni Hasan nu au făcut excepție, ceea ce a permis examinarea lor mai amănunțită.

Cercetătorii au analizat fiecare craniu în parte, efectuând măsurători și documentând semnele de traumatisme și boli: urme de tăieturi, perforații și fracturi, potrivit studiului.

Cele mai multe cranii au aparținut, cel mai probabil, unor pisici domestice. Cel puțin șapte dintre ele proveneau însă de la pisici sălbatice, o specie mai mare, capturată special pentru mumificare.

Peste jumătate dintre craniile examinate prezentau semne de boală sau de traumatisme. Cercetătorii au identificat pisici cărora le lipseau dinții, urme de afecțiuni gingivale și leziuni neobișnuite ale țesutului osos, pe care le asociază cu infecții. Unele animale aveau răni, în timp ce altele prezentau urme de mușcături, cel mai probabil provocate în timpul luptelor.

„Densitatea foarte mare a animalelor a dus inevitabil la stres și agresivitate, ceea ce a provocat răni. În același timp, bolile se puteau răspândi cu ușurință”, a explicat Van Neer.

Alte cranii prezentau leziuni care indicau că animalele fuseseră atacate cu o lamă sau lovite cu un obiect contondent, precum un băț. Unele dintre aceste răni au fost fatale, în timp ce altele au început să se vindece, semn că pisicile au supraviețuit atacurilor.

„Capturarea pisicilor și uciderea lor în vederea pregătirii pentru mumificare nu s-au desfășurat întotdeauna conform planului”, a spus Van Neer. Cercetătorul ia în calcul posibilitatea ca unele animale să fi reușit să scape și să fi supraviețuit chiar și după ce au suferit răni grave.

Analizele cu radiocarbon efectuate asupra a nouă cranii arată că toate pisicile, cu o singură excepție, au murit între anii 380 și 40 î.Hr., spre sfârșitul Perioadei Târzii și la începutul dinastiei ptolemeice.

Unul dintre cranii este considerabil mai vechi, fiind datat în Perioada Intermediară a Treia. Descoperirea indică faptul că la Beni Hasan s-ar fi practicat mumificarea pisicilor cu mult înainte de perioada indicată de sursele scrise. Există însă și o altă posibilitate: craniul ar putea să nu provină din Beni Hasan, ci din Bubastis, cel mai vechi sit cunoscut din Egipt dedicat înmormântării pisicilor.

Analizele chimice ale oaselor indică faptul că pisicile domestice s-au născut și au crescut, cel mai probabil, în preajma oamenilor. În schimb, felinele sălbatice erau capturate de la vârste fragede și apoi ținute împreună cu celelalte animale.

Această colecție oferă o perspectivă rară asupra vieții pisicilor care urmau să fie sacrificate și transformate în ofrande pentru zei. În loc să trăiască în condiții privilegiate, multe dintre ele ar fi fost ținute în spații aglomerate, unde bolile se răspândeau cu ușurință, iar conflictele erau frecvente.

„Avea voie să umble liber sau era ținută în țarcuri? Iar dacă era așa, cum arătau aceste spații?”, se întreabă Van Neer.

„Sunt întrebări la care doar rămășițele scheletice nu ne pot oferi un răspuns”, adaugă cercetătorul.

_{Foto sus: Pisică mumificată (© The Trustees of the British Museum, CC BY-NC-SA 4.0)}