Un castel medieval „dispărut” timp de secole, descoperit într-o clădire universitară din Dublin
Un castel medieval despre care se credea că a fost demolat în urmă cu sute de ani a fost descoperit în interiorul unei clădiri din campusul University College Dublin (UCD). Zidurile fortificației normande de la Roebuck s-au păstrat până în prezent, ascunse sub tencuiala clădirii actuale.
Descoperirea a fost făcută de profesorul Tadhg O’Keeffe, specialist în istoria arhitecturii medievale la Școala de Arheologie a UCD. Cercetările sale arată că o parte importantă a vechiului castel medieval Roebuck este încă intactă, informează un comunicat al University College Dublin.
„Privită din exterior, clădirea actuală pare în întregime victoriană. În interior însă, zidurile vechiului castel s-au păstrat”, a explicat profesorul O’Keeffe, în comunicatul citat.
Potrivit cercetătorului, supraviețuirea fortificației se datorează unei coincidențe fericite. Proprietarii care au modernizat domeniul în perioada georgiană și victoriană (în secolele XVIII-XIX) au ales să construiască în jurul zidurilor medievale, în loc să le demoleze.
„Elementele medievale sunt încă acolo. Sunt ascunse sub tencuială, dar pot fi identificate. Suntem extrem de norocoși că modernizatorii proprietății au construit pur și simplu în jurul castelului medieval, în loc să-l distrugă”, a spus el.
Un alt detaliu este la fel de spectaculos: curtea din spatele clădirii actuale este, potrivit cercetării, chiar curtea castelului medieval.
Un castel construit la scurt timp după sosirea normanzilor
Sursele istorice indică faptul că fortificația de la Roebuck a fost construită la câteva decenii după invazia normandă a Irlandei, începută în 1169. Castelul se afla pe una dintre rutele de acces către Dublinul medieval și a fost modificat de mai multe ori în Evul Mediu.
Castelul este legat și de una dintre poveștile mai puțin obișnuite din istoria sa. Potrivit tradiției, Iacob al II-lea, regele detronat al Angliei și Irlandei (și rege al Scoției, sub numele de Iacob al VII-lea – n.r.) ar fi stat la Roebuck în 1689, după ce și-a pierdut tronul.
În secolul al XVIII-lea, castelul ajunsese însă o ruină. Se credea că vestigiile sale au fost ulterior demolate, în timpul transformării proprietății.
O acuarelă veche a oferit cheia misterului
Un indiciu important a fost descoperit în lucrările artistului Gabriel Beranger, care a vizitat ruinele în jurul anului 1765 și le-a reprezentat într-o serie de acuarele.
Pentru profesorul O’Keeffe, desenele lui Beranger s-au dovedit esențiale pentru înțelegerea structurii originale a clădirii.
„Beranger a surprins forma de bază a clădirii, așa cum era de așteptat, dar, din fericire, a redat și câteva detalii foarte mici. Tocmai acestea ne oferă indiciile necesare pentru a reconstitui istoria structurală a clădirii”, a explicat cercetătorul.
Compararea acestor imagini istorice cu ceea ce se află astăzi în spatele tencuielii a permis identificarea elementelor medievale.
Cazul Roebuck este cu atât mai important cu cât în sudul Dublinului au supraviețuit foarte puține castele medievale. Multe dintre fortificațiile construite în Evul Mediu au fost demolate în secolul al XVII-lea, iar pietrele lor au fost refolosite la ridicarea unor reședințe mai moderne și mai confortabile.
„Trecerea timpului nu a fost blândă cu castelele construite în sudul Dublinului în Evul Mediu. Clădirile dispărute înseamnă și pierderea unor surse istorice. Ele lasă goluri în cunoașterea noastră”, a spus O’Keeffe.
În cazul Roebuck, însă, istoria s-a dovedit mai rezistentă decât se credea. Zidurile castelului au supraviețuit ascunse în interiorul unei clădiri care, privită din exterior, pare să nu aibă aproape nimic în comun cu o fortificație medievală.
Foto sus: Acuarela lui Beranger din 1765. Castelul Roebuck, văzut dinspre nord-vest (© National Library of Ireland)
Mai multe pentru tine...
